Scriam cu puţină vreme-n urmă că statul este o structură piramidală care funcţionează legal, deşi chiar statul a scos în afara legii structurile de acest tip. N-aveam şi n-am trebuinţă de confirmări ale raţionamentului. Dimpotrivă, caut cu lumînarea infirmări, străduiesc din răsputeri să aflu exemple care să-mi demoleze convingerile şi să-mi întemeieze altele. Iată însă că un fapt recent mi-a readus în atenţie chestiunea structurii ţuguiate cu straturi succesive şi tot mai restrînse pe înălţime, structură-n care nesimţirea şi absenţa oricărei licăriri de omenie este tot mai accentuată cu cît urci cu analiza mai spre moţul monstruoasei alcătuiri.

Am o prietenă. Prietena mea bate la poarta celor 60 de ani. Este bolnavă din tinereţe de poliartrită reumatoidă cronică (în limbaj medical), adică e handicapată fizic (în limbaj popular), încît abia se poate mişca de la masă la pat sau la scaun. Are protezate o grămadă de articulaţii, încît mi-e teamă că o radiografie o va constata ca robot. Este fiică de veteran de război şi prizonier cu state grele prin stepele fostei Uniuni Sovietice. Mama sa a murit, tatăl s-a stins, singurul frate s-a mutat mult prea devreme-n ţintirim. Locuieşte singură într-un sat arădean uitat de Dumnezeul ceresc şi de administraţiile terestre şi are o pensie de 800 de lei, din care-şi plăteşte însoţitoarea.

După dispariţia fratelui a trebuit să facă succesiunea moştenirii părinteşti, şi-a făcut-o prin proces. Mi-a spus c-a cheltuit o căruţă de bani pentru asta, plătind taxe, parataxe, dări, supradări, timbre, ştampile, parafe, apostile, peceţi, semnături, virgule, puncte, minister de finanţe, minister de justiţie şi multe alte cele. Cînd totul părea încheiat şi se mai liniştise pe partea moştenirii (că pe partea bolii nu prea-s şanse), piramida stat a prăvălit asupră-i fiscul ca să-i mai ceară prin somaţie o taxă pentru nu se ştie ce. Cum pe stat nu-l interesează nici cît negru sub unghie că femeia asta se află-ntr-o stare imposibilă, o jupoaie de şapte piei, că doar de-asta s-a născut biata femeie: să ţină-n cîrcă un stat hidos, chiar dacă nu poate duce-n mîini nici un pahar cu apă.

O altă structură piramidală, însă inventată pe-aiurea (adică prin Sicilia, care-i blacheul cizmei italice), este Mafia: are cu exactitate acelaşi gen de organizare, acelaşi tip de stratificare, numai că este scoasă-n afara legii de structura piramidală de care vorbeam anterior, adică de stat. Compararea celor două structuri prin prisma întîmplărilor cu care se confruntă prietena mea mi-a provocat o mică revelaţie: Mafia mai are uneori şi puseuri de umanism, de umanitate, statul n-are aşa ceva niciodată.

Vreau să-ţi spun, dragă prietenă, că nici Dumnezeu nu poate face ceva pentru tine, fiindcă orice-ar face, se va năpusti asupră-i statul şi-l va jumuli de taxă pe nemurire, impozit pe atotştiinţă, bir pe atotputernicie, şi-atîtea alte dări îi va buluci pe cap încît bătrînului făcător al lumii i se va acri de viaţă şi se va da singur cuiva.

Precum sper să-nţelegi, parafrazîndu-l pe marele Coşbuc, „Speranţa e în glonţul tras la fix/ Că Dumnezeu e-n ceruri, sus,/ iar statu-i peste noi – din pix”.

 

  • Dorina Avrămuţ spune:

    „Fabrice Santoro mi-a încălzit, în această noapte astrală a zilei australe, dorinţa şi speranţa că, atunci când va veni clipa, voi muri pe terenul de tenis – în meci.”- Cristian Tudor Popescu, „Vânzătorii de piele”

    Domnilor jurnalisti de la Glasul Aradului,

    cu vreo doi ani in urma , vorbind cu domnul Tristan Mihuta pe messenger, la un moment dat i-am transmis informatia de mai jos , cu rugamintea ca inainte de a o contesta , inainte de a-l pufni rasul, sa o si verifice daca tot este un jurnalist care se respecta .
    Informatia „suna ” asa : Cristian Tudor Popescu vine la Arad. Preia Glasul Aradului.

    Dupa cateva zile, raspunsul distinsului jurnalist aradean era ca, domnul Cristian Tudor Popescu poate veni la Arad doar pentru a juca un meci de tenis impreuna.

    Si-acum , ca tot suntem in zori de zi,reflectand la capataiul dreptatii ,iata si o PASTILA DIMINETII pe care am preluat-o cu timp in urma tot de la domnul Tristan Mihuta, dar de pe pagina de Facebook :

    În viață este ca și la bal mascat: când lumea își scoate masca, se duce dracu’ veselia.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției