de Simion Todoca

Gura păcătosului adevăr grăiește…despre alții

Așadar, au trecut și alegerile locale, desfășurate în plină pandemie, așa cum vor fi, după toate semnele, și cele parlamentare. Aveam de gând să comentez nu pe marginea rezultatelor la locale și a implicațiilor acestora cu privire la alegerile parlamentare, ci despre tabloul general al competitorilor. Mă refer la principalii competitori, cei care de 30 de ani încoace s-au perindat la putere, la indivizii care populează de atâta timp etajele superioare ale politicii și puterii, mutându-se de colo colo, în funcție de cum bate vântul. Căutam în sertarele memoriei toate epitetele și adjectivele care caracterizează clasa politică românească, dar Victor Ponta mi le-a oferit pe tavă, înșirându-le pe nerăsuflate. O scurtă digresiune: pe vremea când Victor Ponta, președintele tinerilor social democrați, a fost numit șeful corpului de control al primului ministru Adrian Năstase, am realizat un interviu cu el. Am rămas profund impresionat de duritatea acelui tânăr. Îmi povestea despre inteminabilele controale pe care le-a făcut la administrații, societăți ale statului aflate în subordinea partidului său, în egală măsură cu cele efectuate la entități conduse de către adversarii politici. Citez din memorie: „Am dat cu piciorul în niște mușuroaie și așteptam să iasă niște furnici înfuriate, dar în loc de aceasta au ieșit la iveală șopârle, șerpi, balauri, inclusiv unele din partidul meu”.

Acum, înfuriat de faptul că Gabriela Firea l-a făcut „terorist politic”, care vrea să distrugă PSD, Ponta a răspuns cu potopul de catillinare. Iată: „Mulți inventează vinovați pentru înfrângerile lor, le este mai simplu decât să se uite în oglindă și să vadă ciocoismul, aroganța, bogăția nejustificată, egoism, obsesii, campanii murdare la adresa contracandidaților, milioane de euro din bani publici aruncați doar pentru denigrarea adversarilor, traficul și poluarea sufocante, corupția și incompetența promovate timp de 4 ani, scandalurile neîntrerupte și epuizante, ideea că banii și tupeul sunt de ajuns”. Sigur, Ponta s-a referit, acum, doar la PSD și Gabriela Firea, dar, de facto, tot ce a spus caracterizează întreaga clasă politică românească, toate partidele politice ajunse la putere pe plan central sau local. Păcat, ar spune unii, că la 30 de ani de la revoluție nu avem oameni politici, oameni de stat, ci doar politicieni. Eu zic că este aproape imposibil ca în 30 de ani să schimbi clasa politică a unei țări, așa că situația de acum este explicabilă, însă altul este păcatul: în cei 30 de ani niciun partid nu a avut nici cea mai mică intenție de a pune bazele formării unei adevărate școli politice, a unei clase politice reale. Tinerii nu au fost învățați ce înseamnă cu adevărat politica, ci doar cum să-și distrugă adversarii, cum să devină mai ticăloși și mai rapace decât bătrânii depozitari ai metehnelor trecutului.

Recomandările redacției