de Simion Todoca
Inconștiență sau depășirea limitei suportabilității?
Valuri de critici la adresa celor care nu respectă măsurile dictate de către guvern pentru limitarea răspândirii pandemiei. O primăriță sărbătorește victoria la alegeri, dansând pe o masă de biliard, aplaudată frenetic de susținători, înghesuiți, nepurtând mască de protecție. Inconștiență! Totală nepăsare față de sănătatea și viața proprie și a celor din jur! Sute de oameni se îmbulzesc la cozi, pentru a ajunge la moaște, fără a respecta distanțarea fizică. Inconștiență criminală! Așa sunt românii, nu sunt în stare de disciplină, nu sunt capabili să înțeleagă că doar respectarea cu strictețe a măsurilor de protecție pot să stăvilească tăvălugul morții! Oare, chiar așa să fie? Oare, miile de protestari din Italia, Germania, Spania sau alte țări, care nu mai vor să se supună, sunt români? Evident că nu. Pur și simplu oamenii au ajuns la limita suportabilului, nu mai acceptă ca un virus să le dicteze să-și schimbe viața. Au respectat luni în șir măsurile, așteptând rezultate, crezând că este doar o încercare temporară, de sacrificii pe termen scurt, oricât de dureroase ar fi acestea. Au văzut că s-au înșelat, că numărul infectărilor, în loc să scadă, a explodat, nu doar acolo unde măsurile de protecție nu au fost respectate, unde au fost impuse restricții severe, ci și acolo unde acestea au fost respectate cu sfinție.
Așa s-a ajuns la o stare de revoltă, oamenii nemaiacceptând niște restricții care nu au dus la nimic bun. Madrilenii au reușit, în urma unor proteste de amploare, să anuleze în instanță carantinarea Madridului, decisă de către autorități. În Italia și în alte țări a fost reintrodusă obligativitatea purtării măștii și în spațiile exerioare, dar nimeni nu mai acceptă închiderea localităților, suspendarea activității firmelor sau serviciilor publice. Este un semn că nimeni nu mai acceptă să facă sacrificii peste sacrificii pentru a reduce răspândirea coronavirusului, ci, pentru că au constatat că infectarea nu înseamnă condamnare la moarte decât într-o măsură mult mai mică decât în cazul altor boli, mult mai mortale.
Pur și simplu au ajuns la concluzia că, așa cum s-a afirmat în urmă cu mai multe luni, la izbucnirea și estinderea progresivă a pandemiei, suntem condamnați să conviețuim cu virusul. Da, dar nu în condițiile impuse de acesta, nu cu prețul renunțării la viața normală! Protestele nu sunt neapărat îndreptate împotriva guvernelor, ci împotriva conducerii vieții oamenilor de către un virus. Da, poți să spui că e inconștiență, dar atunci când se ajunge la limita suportabilității nimeni nu mai ține seama de logică, oamenii se revoltă, nu mai țin seama de nimeni și de nimic. Dacă guvernele și politicienii nu țin seama de aceste limite, ci încearcă să le forțeze, pentru că au interese, riscă pe pielea lor ca furia față de coronavirus să se îndrepte împotriva lor.
