Ca să fie clar de la bun început, nu am nimic împotriva lui Marius Lazurcă, ambasadorul României la Budapesta, pe care îl apreciez ca om, dar nu prea am avut motive palpabile să-l apreciez și ca diplomat. Sincer, ambasadorul României la Budapesta, oricare ar fi el, ar fi avut în ultimii ani suficiente motive să ia poziție împotriva amestecului Ungariei în treburile interne ale României, precum și împotriva împotriva unor declarații și acțiuni ostile României. Evident, ambasadorul, oricare ar fi el, nu poate să declare ceva de capul lui, ci doar ce îi cere Ministerul Afacerilor Externe. În cazul în speță, i-a cerut, cumva, MAE lui Lazurcă să se amestece în bătălia politică electorală din Ungaria? Mă îndoiesc. Dar, să explic despre ce este vorba…

    Fostul ministru al Educației în guvernul lui Traian Băsescu, Daniel Funeriu, spune, nici mai mult nici mai puțin, că premierul Ungariei, Viktor Orban, „ şi-a luat nepermis nasul la purtare în relația cu România”. Să vedem la ce se referă: ministrul ungar de externe, Szijjarto Peter, l-a atacat, sâmbătă, pe ambasadorul român la Budapesta, Marius Lăzurcă, motivul fiind că acesta a trimis un mesaj de susţinere unei deputate a opoziţiei maghiare. ”Probabil de aici nu se poate coborî mai jos. Este şocantă isteria mincinoasă evidentă a ambasadorului român”, a declarat ministrul ungar de Externe. Ce spune Funeriu despre acest incident: „Iată că un diplomat al Statului Român a acționat nu doar principial, ci şi curajos şi fără complexe provinciale. Marius Lazurcă, ambasadorul nostru la Budapesta, a făcut exact ceea ce făceau diplomații maghiari la Bucureşti în ultimii ani ai dictaturii ceauşiste: erau de partea binelui. Viktor Orban, un politician de o fantastică abilitate, şi-a luat nepermis nasul la purtare în relația cu România, care de 30 de ani e un partener loial Ungariei. Marius Lazurcă a spus cu onoare, demnitate şi exact în perimetrul mandatului său, ceea ce era de spus. Toți trebuie să-i mulțumim şi să fim alături de acest remarcabil om şi slujitor al Statului Român.  Iar maghiarilor din România şi Ungaria să le spunem că niciodată nu ne vom lăsa atraşi în vreo vrie a conflictului. Şi noi, şi ei, vrem să trăim frumos şi în armonie. Trebuie să ne apărăm diplomatul, nu să cădem în capcana inflamării”.

 Serios, domnule Funeriu? De unde și până unde ar avea ambasadorul României la Budapesta dreptul de a face campanie electorală pentru candidatul unui partid politic din Ungaria, indiferent că acesta ar fi al puterii sau al opoziției? Adică, suntem sătui până peste cap de amestecul ambasadorilor mahărilor Uniunii Europene și ai SUA în treburile interne ale României, de disprețul cu care ne tratează, la noi acasă, acești clănțăi, dar considerăm că ambasadorul nostru la Budapesta are dreptul să facă asta în Ungaria ? Repet, domnule Funeriu, ambasadorul român la Budapesta a avut nenumărate ocazii de a acuza-pe drept, întemeiat-Ungaria că și-a luat nasul la purtare în relația cu România, iar dumneata-nu îmi permit să-ți mai spun „Daniele”, ca odinioară- ai fi avut prilejul să-l lauzi.

  Tare mă tem, însă, că, de data asta, nu mai este vorba despre nasul lui Viktor Orban, luat la purtare, ci despre nasul lui Lazurcă, băgat unde nu-i fierbe oala. Desigur, limbajul grobian al ministrului ungur numai diplomatic nu este, nu poate fi scuzat sub nicio formă, dar cert este că Lazurcă nu avea niciun drept să se amestece. Dincolo de aceasta, declarația ta este absolut aiuristică, foarte asemănătoare cu aceea despre teoria pixelului albastru privind viteza de deplasare a palmei lui Băsescu spre obrazul copilului obraznic. Tu zici că nu trebuie să cădem în capcana inflamării, că trebuie să trăim în armonie cu ungurii, dar pur și simplu îți permiți să pui actualul guvern al Ungariei pe aceeași linie cu guvernul lui Ceaușescu? „Marius Lazurcă, ambasadorul nostru la Budapesta, a făcut exact ceea ce făceau diplomații maghiari la Bucureşti în ultimii ani ai dictaturii ceauşiste: erau de partea binelui”, spui tu.Păi, dacă asta nu e inflamare, ce dracu e ? Avem o mie de motive să ne inflamăm, dar tăcem ca porcul în cucuruz, dar o facem exact atunci când nu avem dreptate, dând apă la moară Ungariei, oferindu-i pe tavă un motiv să ne acuze pe drept! Oare, de ce?

Recomandările redacției