Reflexii și reflecții de Simion Todoca Cristi Șelaru, degeaba îți asumi păcatele altora, ei nu le vor recunoaște !

0
210

Un ziarist, pe nume Cristi Șelaru, scrie un articol cu titlul „Ziua în care L-am ucis pe Iisus Hristos”. Sunt obligat să redau integral articolul, care, așa cum spune cristi Șelaru însuși, se dorește a fi o spovedanie: „Sunt Cristi Șelaru și vreau să fac o spovedanie publică. Azi este ziua în care L-am ucis pe Iisus Hristos! Azi, la fel ca ieri, azi, la fel ca mâine. Pentru că mereu e azi. Ieri a fost azi, iar mâine va fi azi. În fiecare zi, eu, la fel ca voi, toți ceilalți, îl ucid pe Iisus Hristos. Zi de zi fac păcate. Le fac pentru că sunt om, altfel nu le-aș putea face. Le fac pentru că vreau, nesilit de nimeni, conștient de ele. Zi de zi îl ucid pe Iisus Hristos. Din păcate, ce ironic!, azi mai mult ca ieri și, probabil, mai puțin ca mâine. În fiecare zi îl răstignesc pe Iisus Hristos.

Azi nu am crezut în El. L-am înjurat și i-am înjurat pe alții. Am mințit, mi-am lovit semenul și l-am batjocorit. Sunt mândru și plin de trufie. Mă cred deasupra multora, mă cred mai bun decât alții: decât prietenii, decât părinții, decât soția și copilul, decât șefii, decât liderii acestei țări, decât preoții și ierarhii.

Păcatul este microbul meu. Îl am în mine și nu mă pot lepăda de el. De cele mai multe ori, nici nu vreau. Am mințit, am curvit și am preacurvit, nu îmi iubesc aproapele, am râs de oamenii neajutorați și de săraci, nu i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ce am, nu m-am rugat, m-am gândit la lucruri necurate în biserică, am dorit pe aproapele aproapelui meu, am furat și am jurat strâmb, am blestemat, nu m-am dus la biserică, i-am îndrumat pe alții să păcătuiască în fel și chip și multe altele.Pentru toate acestea am avut și îmi fac timp. Însă, nu am timp să îmi cer iertare. Nici lui Dumnezeu, dar nici celor cărora le greșesc. Zi de zi, L-am pus pe Hristos cel viu în groapa morții. Îl jertfim pe El, ca să ne ridicăm pe noi, când de fapt, ne îngropăm pe noi. Pentru prima dată în istoria ortodoxismului românesc, în cea mai importantă zi a creștinătății, bisericile nu-și vor primi credincioșii. Biserica, mireasa Domnului, biserica, trupul lui Hristos, va fi fără noi, în ziua pe care o așteptăm tot anul, pentru care ne pregătim tot anul. Unii ne ducem plini de păcate, alții ne ducem plini de evlavie, dar, cei mai mulți, ne ducem plini de iubire. Nu toți știm ce înseamnă ortodoxismul, dar toți sperăm că, după ce vom ieși din Biserică, Hristos a înviat. Zi de zi L-am ucis pe Iisus Hristos. L-am ucis prin toate faptele noastre, prin toate gândurile noastre, prin vorbele noastre. Da, și eu, și tu, și preoții, și președintele acestei țări, până la ultimul politician. Însă, El, pentru noi și pentru toți ceilalți, moare ca să învie. În zadar, însă, învie El în Iad, dacă noi nu vrem să îl primim viu. Haideți, să ieșim cu toții, în curțile sufletului nostru, și să mărturisim cu dragoste, credință și certitudine că Hristos a înviat! Să îl lăsăm să învie și în noi, iar răutatea, indiferent față de cine, dacă nu putem să o eliminăm, măcar să o micșorăm”!.

Sincer, l-am apreciat întotdeauna pe Cristiu Șelaru, este un ziarist de marcă, super informat, care nu a scris niciodată după ureche, ci doar a expus situația așa cum este. Nu s-a făcut niciodată vinovat de păcatgele pe care le mărturisește în această spovedanie, așa că mă întreb de ce face asta? Crede, cumva, că stimații săi colegi de breaslă vor fi copleșiți de rușine și vor recunoaște că ei au făcut ceea ce-și asumă Cristi în numele breslei? Greșești, dragă Cristi, tu vei fi sin gurul țap ispășitor pentru ceea ce au făcut alții !  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.