Așadar, a fost și prima zi de școală în condiții fără precedent, impuse de coronavirusul care nu pare deloc dispus să dispară din viața noastră, ci, dimpotrivă, se instalează tot mai confortabil și mai al dracului ca oricând. Drept care, la fel ca în toată lumea, rămânem în stare de alertă. În lipsa festivităților obișnuite, prilej pentru politicieni să facă băi de mulțime, mai ales în anii electorali, președintele, premierul și toți liderii politici au dat năvală pe site-uri și mijloace de socializare, transmițând diverse mesaje către elevi, dascăli și părinți. Și, pentru că era imposibil să fie altfel, au răsunat proteste care de care mai vehemente împotriva măsurilor luate de către autorități, considerate exagerate și inutile. Au curs gârlă acuzele: nu au fost asigurate măști, nu sunt tablete pentru cei care vor fi obligați să facă în continuare școala on line, iar unii elevi, chiar dacă părinții le-ar putea cumpăra tablete, tot nu se aleg cu nimic, pentru că nu există internet.
Proteste nu au fost doar la noi, ci și în Italia, unde deasemenea a început școala, unde, la fel ca și la noi, s-a cerut eliminarea obligativității purtării măștii la cursuri. S-a cerut degeaba, masca rămâne în continuare obligatorie, iar elevii o vor purta, fie că sunt fie că nu sunt de acord. Este imposibil de prevăzut dacă, în cele din urmă, copiii se vor obișnui cu noul stil de viață. Probabil că da, însă cei mai mari, adolescenții, s-ar putea ca la un moment dat să explodeze, să recurgă la nesupunere, să-și ceară viața înapoi. Iar când tinerii se revoltă, în orice țară se naște pericolul anarhiei, se pot produce periculoase tulburări sociale. Dintre toate mesajele transmise, cel mai echilibrat mi s-a părut cel al lui Tăriceanu, care a spus că trebuie să înțelegem că trecem printr-o situație pe care nimeni nu avea cum să o anticipeze, să nu mai căutăm vinovați, ci să tragem cu toții la aceeași căruță, pentru a îndrepta greșelile inerente care s-au făcut și să căutăm soluții. În primul rând, zic eu, soluții pentru evitarea exploziei tinerilor, despre care vorbeam mai sus.
Afectați de criza sanitară sunt și părinții, care nu mai știu cum să se descurce, mai ales dacă au venituri modeste, iar din cauza politizării crizei s-au împărțit din nou în tabere, cu efecte inevitabile asupra comportamentului tinerilor. În primul rând ei ar trebui să fie uniți, să respingă vehement orice tentativă a politicienilor de a folosi criza în scop electoral. În fine, o categorie puternic afectată de Covid este cea a dascălilor, care s-au trezit că, după zeci de ani în care nu aveau altă sarcină decât pe aceea de pregătire a copiilor pentru viață, trebuie să facă față unor îndatoriri absolut noi. Trebuie să facă pe jandarmii, să asigure respectarea măsurilor de protecție de către elevi, pentru că altfel vor fi sancționați drastic. Trebuie să facă pe asistenții medicali, să identifice elevii suspecți de infectare, procesul de instruire trecând undeva în planul doi sau trei. Unde mai pui numeroasele acuze din partea părinților! Să nu ne mirăm dacă dascălii vor prefera să se pensioneze, adâncind criza de personal didactic din sistem. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici, în speranța că nenorocitul de Covid va deceda înainte de găsirea unui vaccin!
