Reflexii și reflecții de Simion Todoca Stimați candidați, știți cu „se mănâncă” primăritul ?

0
283

Depunerea candidaturilor pentru alegerile locale sunt în toi. Toate partidele, începând cu cele mari și terminând cu cele abia născute își desemnează candidați de primari, străduindu-se să găsească niște persoane cât de cât cunoscute, care se bucură de o oarecare notorietate, chiar dacă în viața lor nu au avut nici cea mai mică tangență cu ceea ce înseamnă administrație, mulți neavând habar nici măcar ce înseamnă consiliu local sau consiliu județean, cam ce atribuții are un primar. Peste 95% dintre candidații de primar știu din start că nu au absolut nicio șansă de a câștiga, dar, totuși, se lasă convinși de către partide și partidulețe să intre în luptă. Se pune întrebarea: De ce? Explicația este absolut politică, deși, conform bunului simț, administrația ar trebui să fie depolitizată, să acceadă la funcția de primar doar oameni care au dovedit deja că sunt gospodari desăvârșiți și chiar au cunoștințe în domeniu. În mod normal, ar trebui să avem o școală de administrație, încă de la nivel de liceu și , mai departe, la nivel de facultate, dar o școală în care să se învețe administrație, politici administrative și nu politică direcționată spre interesul politic al unui partid sau altuia.

Din păcate, politizarea excesivă a administrației duce la rezultate de-a dreptul monstruoase, împiedicând dezvoltarea normală a unei comunități. Candidații de primari sunt stabiliți de către partidele politice, dintre membrii lor, câștigarea funcției de primar și a unui număr cât mai mare de consilieri municipali și județeni nefăcând altceva decât să crească puterea partidului respectiv. Ideal ar fi ca, în urma școlirii la liceu și la facultate să existe o categorie consistentă de specialiști în administrație, partidele politice având libertatea să susțină persoane din această categorie, fără a le înregimenta politic. Neexistând un asemenea corp de specialiști în administrație, partidele se axează pe indivizi populari, capabili să atragă voturi. Așa cum spuneam, cei mai mulți sunt siguri că nu au nicio șansă, dar candidează pentru că așa le cere partidul. Dacă unii dintre acești candidați reușesc să obțină 2 sau 3% din voturi, partidulețul devine cât de cât vizibil, începe să fie cunoscut și să spere la o creștere în viitor. La o adică, un partiduleț de buzunar, nici măcar un buzunar normal, ci străvechiul buzunar pentru ceas, câștigă în vreo comună un mandat de consilier care poate să decidă majoritatea într-un consiliu local, votând pentru sau contra, în funcție de interese. Consilierul local ales pe listele Partidului producătorilor de elixir contra mătreții votează pentru sau împotriva inițiativei primarului, explicând, în comunicate de presă, că partidul său este singurul care luptă împoriva mătreții. Și, uite așa, partidulețul începe să fie cunoscut, șefii lui se aleg cu beneficii, iar asfaltarea sau neasfaltarea unor străzi depinde de căruțașul care a ajuns consilier !

Mai sunt și partidulețele înființate peste noapte, exact în preajma alegerilor, la comanda partidelor mari. Dacă pun niște candidați de mare notorietate, aceștia vor fura voturi fie de la partidul aflat la putere, fie de la opoziție. Chiar dacă iau sub 2% sau chiar sub 1%, aceasta poate conta enorm atunci când forțele politice consacrate sunt sensibil egale. Aceste partidulețe nu sunt decât niște pioni ale partidelor mari, sateliți, cum li se spune îndeobște. Unele dintre ele dispar a doua zi după alegeri, altele rămân sateliți de cursă lungă, cu beneficii care ar putea să uimească orice om normal. Vom mai vorbi despre asta, avem în față o lungă campanie electorală…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.