Se pare că Victor Ponta este hotărât ca partidul său, Pro România, să nu o mai susţină pe Gabriela Firea la alegerile locale, ci să meargă cu propriul candidat. Motivul ar fi acela că a pus PSD-ului condiţii inacceptabile pentru realizarea unei alianţe electorale de stânga, solicitând circa 40 de locuri de parlamentari. Normal, Ciolacu l-a refuzat, pentru că ar fi stârnit un război intern care ar fi dus la decimarea partidului. După părerea mea, Ponta ştia de la bun început că va fi refuzat, dar a insistat tocmai pentru a găsi un pretext să întrerupă negocierile cu PSD. În condiţiile în care alianţa de dreapta PNL-USR PLUS va merge pe mâna lui Nicuşor Dan, acesta are şanse extrem de mari să câştige, din moment ce Gabriela Firea va pierde o mare parte a electoratului propriu, din cauza candidatului Pro România. Indiscutabil, aşa cum au observat şi alţi respectabili confraţi condeieri, prin această mişcare Victor Ponta vrea să-şi sporească şansele de a ajunge, într-un final, să acapareze PSD. Am mai scris despre modalitatea prin care Victor Ponta ar putea ajunge din nou în fruntea partidului pe care l-a condus, dar nu a PSD-ului actual, ci a unuia rebranduit.
De ce a renunţat Ponta la primul pas firesc, adică susţinerea Gabrielei Firea, alături de PSD? Simplu: pentru că, dată fiind conjunctura, partidul său poate să câştige mai mult de unul singur, să crească substanţial, pentru ca la momentul realizării alianţei politice să aibă o cât mai mare forţă de negociere. Totuşi, riscul pe care şi-l asumă este extrem de mare, putând fi acuzat de trădare a stângii, prin favorizarea victoriei candidatului dreptei la Primăria Capitalei. De unde până acum Ciolacu era acuzat că a făcut trocuri cu Iohannis şi PNL, susţinătorii PSD ar spune acum că, de fapt, Ponta este cel care a făcut troc.
Mai rău, s-ar putea crede că Ponta şi Ciolacu au fost mână în mână, fie pentru a face târgul cu Iohannis şi PNL, fie doar pentru a o înlătura pe Gabriela Firea, care la un moment dat ar putea să pretindă şefia partidului, pentru ca, din această poziţie, să negocieze reîntregirea stângii şi rebranduirea partidului, iar la alegerile din 2024 să candideze la Preşedinţia României. Or, Ponta vrea exact acelaşi lucru! Tocmai din acest motiv a ales să rişte, mizând pe trendul crescător al partidului său. Nu exclud ca Marcel Ciolacu şi Ponta să fi decis împreună să amâne momentul alianţei, pentru ca după aceea ei doi să fie artizanii reunificării stângii româneşti. Iar pentru că, aşa cum am mai spus, sunt convins că atât Ponta cât cât şi Ciolacu sunt oameni ai Sistemului, s-ar putea ca şi acesta să fi avut o mare contribuţie, din dorinţa de a-i oferi lui Iohannis Primăria Capitalei, la schimb cu păstrarea PSD-ului pe locul doi, în dauna USR. Adică, exact ceea ce Sistemul numeşte păstrarea echilibrului stânga-dreapta.
