La ora actuală, fostul cel mai mare partid al țării, PSD, este măcinat de scandaluri interne, existând cel puțin două tabere, cea a interimarului Marcel Ciolacu și cea împotriva lui. Problema este că tabăra care nu îl dorește pe Ciolacu președinte nu este pro cineva, nu a stabilit, cel puțin, nu pe față, un adversar bine definit al interimarului. Deocamdată, lupta nu se dă pentru promovarea unei anumite persoane, ci pentru discreditarea lui Ciolacu. Adversarii vin cu argumentul că Ciolacu a devenit președinte interimar prin rapt, printr-o lovitură de palat, așa că nu merită să fie ales la congres. Pentru că aveau nevoie de un port-drapel, adversarii lui Ciolacu l-au ales, în mod firesc, pe Eugen Teodorovici, pentru că, dacă Biroul Permanent Național nu ar fi fost dizolvat în mod samavolnic, acesta ar fi trebuit să devină în mod automat președinte interimar după demisia Vioricăi Dăncilă.  Chiar dacă Teodorovici nu a declarat ferm că va candida, este aproape sigur că, dacă va câștiga suficientă susținere, o va face. Care este diferența între el și Ciolacu? Pe scurt, președintele interimar este deja resemnat la ideea că PSD va trebui să fie în opoziție în următorul mandat, principala sarcină fiind reformarea partidului, în timp ce Teodorovici este de părere că partidul este obligat să lupte la baionetă, cu orice risc, pentru a câștiga alegerile.

     Ce este ciudat în această polemică: Marcel Ciolacu, adept al rămânerii în opoziție, pentru rebranduirea PSD, este susținut tocmai de către talibani, care sub nicio formă nu doresc reformă. Teodorovici este la polul opus, nu vrea opoziție, ci guvernare, critică dur actuala conducere, pe care o acuză de pactizare cu dușmanul, adică Iohannis și PNL. Nu sunt convins că este o strategie productivă, cred că, mai degrabă, tabăra adversă lui Ciolacu are ca țintă principală rebranduirea de fațadă a PSD la congres, prin înlăturarea lui Ciolacu și a susținătorilor săi. Dacă Teodorovici va candida și va câștiga, pot să pun mâna în foc că în scurt timp Victor Ponta va reveni la cârma PSD, iar în 2024 va fi candidat la Președinția României. Aceasta, mai ales dacă PSD, cu o nouă conducere, va rămâne în opoziție, în timp ce PNL se va chinui dramatic să gestioneze o criză economică de proporții, să pună biruri și taxe, pentru a echilibra cât de cât bugetul.

   În concluzie, ori cu Ciolacu, ori cu Teodorovici, PSD tot în opoziție va fi, pentru că așa s-au aliniat planetele. Mai exact, așa le-a aliniat Sistemul, din care fac parte atât Teodorovici cât și Ciolacu, dar, mai ales, Gabriela Firea și Victor Ponta. Rămâne de văzut care tabără a Sistemului este mai puternică, dar, după părerea mea, pentru ambele tabere este mai convenabilă varianta Ciolacu, pentru că acesta garantează continuitatea armistițiului, ca să nu spun trocului, între pilonii stângii și ai dreptei din România.

Recomandările redacției