Un periplu prin istoria operei romantice, prin intermediul unora dintre cele mai frumoase şi spectaculoase numere corale scrise de Donizetti, Verdi, Puccini, Wagner, Ceaikovski şi Smetana, este programat de Filarmonica de Stat Arad în serile de 28 şi 29 ianuarie 2016 şi găzduit cu începere de la ora 19.00, de Sala Cercului Militar, de pe B-dul Decebal nr. 19.
Unul dintre cele mai fascinante aparate de scenă, element de contrast în desfăşurarea discursului liric, corul de operă este desemnat să deschidă sau să concluzioneze secţiunile majore de spectacol, asumându-şi în acelaşi timp momentele de maximă splendoare şi strălucire. Forţa, culoarea şi dinamismul acestui ansamblu uluitor creează un impact extraordinar în discursul muzical, cu implicaţii profunde asupra trăirilor celor de dincolo de scenă.
Alcătuit din 18 numere de program, spectacolul coral al acestor seri, dirijate de maestrul Cristian Neagu şi pregătite de Robert Daniel Rădoiaş, se adresează celor care iubesc muzica secolului romantic, celor care cunosc opera şi o ”consumă” în mod exclusiv dar şi acelora care se alătură săptămânal exerciţiului simfonic.
Celebrul Marş nupţial al operei Lohengrin dar şi Corul torcătoarelor din Olandezul zburător de Richard Wagner marchează debutul primei părţi, în care selecţia alătură muzică germană, italiană şi slavă. Emblematic şi sugestiv, expresiv tocmai datorită renunţării la cuvânt, Corul mut din Madame Butterfly (Giacomo Puccini) este momentul de respiro înainte de strălucitoarele coruri din Don Pasquale şi Lucia di Lammermoor (Gaetano Donizetti) sau capodoperele corale din Evgheni Oneghin (Piotr Ilici Ceaikovski) şi Mireasa vândută (Bedrich Smetana).
Corurile lui Giuseppe Verdi ocupă spaţiul celei de a două părţi a programului, compozitorul care a dominat vreme de 60 de ani scena de spectacol a secolului al XIX-lea fiind evocat prin cele mai celebre numere dedicate fie corului de femei, fie vocilor masculine sau formulei mixte. De la Macbeth – “opera corală” a lui Verdi – la Traviata, supleţea ansamblu de operă este probată prin extraordinara adaptabilitate a grupului la cerinţele muzicii şi în acelasi timp ale dramei. El trebuie să strălucească în splendidele culminaţii din Lombarzii, să îşi echilibreze trăirile în Nabucco, într-unul dintre cele mai populare cântece ale epocii (Corul sclavilor) şi nu în ultimul rând să trăiască sărbătoarea din casa Florei (Traviata), fervoarea şi drama din Rigoletto sau entuziasmul rebelilor proscrişi din Ernani.
