Arthur, a trăit 17 ani în adâncul pădurilor țării, până când a venit un străin, prinț de notorietate îndoielnică și l-a împușcat, pur și simplu, fără o undă de regret. Se spune că a fost confundat cu o ursoaică femelă, care intra și distrugea gospodăriile din zona Covasnei. O explicație puerilă de-a dreptul. Pentru că nu poți confunda un ,,mascul alfa”, unul dintre cele mai mari exemplare din Europa, cu o ursoaică obișnuită, care mai avea și pui. N-ai cum. Individul a venit țintit, pentru a lua acel trofeu, pentru că după cum se știe este un vânător de trofee. Și cum la noi pădurile încă mai au animale sălbatice, era locul perfect. Iar autoritățile, dragele de ele, închid ochii . ,,Prințul ” s-a legat de o așa zisă derogare de la Ministerul Mediului, care permite uciderea unui expemplar care pune viața oamenilor din zonă în pericol. Astfel că, împreună cu cetățeni români , că nu avea cum singur, a găsit o ,,portiță” prin care să ajungă la exemplarul mult dorit. Au căutat, se pare, un cetățean care a declarat că i-a fost atacată gospodăria de o ursoaică cu pui și lucrurile s-au rezolvat ușor pentru individul avid de capete de animale împăiate. Se vorbește, pe la colțuri, că nici povestea cu ursoaica nu e foarte clară. Aceasta atacând ultima dată, după spusele sătenilor, prin luna august a anului trecut. De aici și până la infracțiune nu este decât un pas. Și-a fundamentat uciderea celui mai mare urs din România, prin derogarea oferită de Ministerul Mediului din România, acordată pentru eliminarea unei ursoaice cu pui care ar fi cauzat pagube anul trecut la unele ferme din Ojdula, județul Covasna.
Dar în realitate, individul nu a omorât ursul problemă, ci un mascul care trăia în adâncul pădurii și care nu venise niciodată în apropierea localităților. Ursul Arthur a fost observat vreme de mai mulți ani de asociațiile din zona respectivă și era recunoscut ca fiind un exemplar sălbatic, neobișnuit cu prezența omului și sursele de hrană oferite de acesta.
Arthur a fost cel mai mare urs observat în România și probabil cel mai mare care trăia în Europa. Măsurătorile cadavrului indică faptul că ursul avea 593 de puncte din 600, care reprezintă maximum posibil în industria vânătorii de trofee. Cum a putut vânatorul să confunde o femelă cu pui care vine la sat, cu cel mai mare mascul care exista în adâncul pădurii. Este clar că, nu a venit să rezolve problema localnicilor, ci să omoare ursul și să își ducă acasă cel mai mare trofeu pentru a-l agăța pe un perete din castel.
Din păcate vânătorul și-a atins scopul. A ucis un animal minunat, care nu a coborât niciodată pe lângă gospodăriile oamenilor și nu a deranjat pe nimeni. Nu avea cum să confunde animalele din moment ce era un vânător împătimit. Nu era un necunoscător, care avea pentru prima oară o armă în mână. A plătit pentru crimă 7000 de euro. Minunat, am spune. Ministerul Mediului, Garda de mediu, Poliția animalelor și alte autorități abilitate, oare ce au de spus? Ministru Cîtu, o dă după ,,vișin” se pare și spune că nu a fost cel mai mare exemplar de urs din pădurile țării. Oare a studiat și numărat domnul Cîțu urșii din Carpați? Cei de la mediu caută și ei scuze. Dar nimic nu poate scuza o crimă că această. Alte țări s-ar mândri cu asemenea exemplare. Noi le vindem pe câteva mii de euro. Putem vorbi așadar de braconaj, iar braconierul a plecat cu trofeul și dus a fost. Noi am rămas cu banii pătați cu sânge și cu pierderea unuia dintre cei mai frumoși urși bruni, Arthur.
Este oribil ! Vina cea mai mare o au trădătorii noștri, care pentru un pumn de euro își vînd și țara, și mama, și aerul pe care-l respiră tot neamul nostru ! Prințul ăsta e un psihopat oportunist, iar balta de unde a răsărit e plină cu alți „prinți” de teapa lui.