Liniștea…„ o darabană în pustiu”…Cei avizați știu cui aparține expresia, dar nu-i nicio problemă, cei care nu știu pot să spună, fără probleme, că am plagiat, fără să precizeze pe cine anume. Oricum, de data asta nu este vorba despre un deșert românesc în devenire, ci despre unul urban, de cu totul altă natură, un deșert în care nu există alt nisip decât cel pe care au fost așezate dalele de pe Mețianu, un deșert al vorbei și al existenței fizice, un deșert al vorbei și auzului. Și, totuși, dacă vrei cu adevărat, poți să vezi, ba chiar să auzi… Târșâindu-mi pașii spre capătul dinspre Teatru al pietonalei Mețianu, dau cu ochii de un țarc de circa un metru și ceva pe un metru și ceva, împrejmuit cu niște garduri metalice pe care este o tăbliță inscripționată „Poliția Locală”. Îmi aduc aminte că exact acolo, în urmă cu circa două luni, se prăbușise strada, iar cineva, adică Primăria, a reparat stricăciunea. Am înțeles că măcar câteva zile nu avea nimeni voie să calce pe dalele alea, că trebuie să se întărească betonul, dar nu s-a întărit nici după două luni? Și, apoi, ca să fim serioși, doar nu or fi făcut reparația polițiștii locali, că de unde dracu știu ei ce aia mistrie? Așa că nu ei trebuia să ia de acolo gardurile, ci meseriașii lu Pește. Oricum, să o lăsăm, să continuăm cu reportajul…Instantaneu, aud în timpane vocea unei țigănci supradimensionate, care, acum vreo 25 de ani, stătea exact acolo unde este acum țarcul: „Baterii, antibebi, prostinol!”. Alung gândul trecutului și merg mai departe, dar nu fac bine 10 pași că, lângă un coș de gunoi, văd un covor. Ei, drăcie, mă gândesc, te pui cu evoluția? Acolo, acum 25 de ani, era un țigănuș care vindea ceasuri. Parcă îl aud: „Atlantic avem, hai că e de pomană!”. Merg mai departe, hotărât să trăiesc în prezent: suntem pe pietonală, circulația bicicletelor este interzisă! Aiurea, pe lângă mine trece, pedalând voios, un biciclist, iar în timp ce îi fac o poză din spate, din sens invers vin alți doi. Alo, Poliția Locală, ce păziți? Înainte de Covid ați amendat o droaie de oameni care au circulat cu bicicleta pe Mețianu, cu toate că, săracii, habar nu aveau că nu au voie, iar acum, nimic? Doar nu v-o fi dat Covidul curajul de a nu mai asculta poruncile tâmpite ale șefilor? Dacă e așa, chiar vă felicit! Uite, vă felicită și cățelușul care a apărut, nu se știe de unde, aducând o notă de viață în acest deșert tâmpit și absurd. Culmea, nici măcar nu poartă mască, !Regret nespus că nu l-am putut urmări pe tot parcursul său pe Mețianu, să-l văd cum își îndeplinește sarcina de angajat al Primăriei, udând la rădăcină pomișorii de pe stradă, pentru că celebra instalație de irigație, în valoare de zeci de mii de euro, nu funcționează. Micuțul chiar ar merita să fie distins cu diploma de udător în slujba comunității!
Când să mă îndrept spre casă, Miss Marion Davis mă privește sfidător , cu paharul ei de Coca Cola: Mă doare-n freză de Covidul vostru !

Recomandările redacției