Revoluționarii vorbesc: traiul de atunci este de neconceput pentru generația de azi

0
374

La trei decenii de la revoluție, generația tânără își poate permite aproape orice. De la libertate de expresie (n.a înțeleasă greșit de prea multe ori), libertate de alegere, oportunități de educare și orientare profesională, libertatea de a călători și până la posibilitatea de a-ți cumpăra aproape orice.  Atâta timp cât îți permiți. Generația de acum 30 de ani, cea care s-a răzvrătit împotiva sistemului communist a trăit într-un regim greu de imaginat, de conceput pentru tinerii de astăzi. Nu-și pot închipui ce înseamnă să n-ai căldură și apă în casă, să îți procuri alimete pe bază de cartelă, să stai mereu la cozi pentru lapte și pâine. Nu pot concepe ce înseamnă să primești cu rația aproape orice.

În vremuri în care populația abia ține pasul cu avansul tehnologiei, portocalele și bananele considerate „lux“, ascultarea telefoanelor și frica de a spune ce crezi sunt doar povești dramatice pentru mulți. Însă toate îngrădirile, lipsurile și mai ales teama au stârnit o revoltă generală în ’89, tensiunea culminând cu Revoluția Română. Atunci au fost câștigate drepturi și libertăți.

Cei care au trăit pe propria piele ororile sistemului comunist zeci de ani își amintesc cu înfrigurare acele vremuri și vor ca generația de astăzi să reflecteze la trecut. „Sunt un care iubește libertatea și am fost crescut n acest spirit de mic. Sunt actor și profesia de actor presupune a înțelege și a iubi libertatea. Eram un nonconformist în acele vremuri, dansam uneori în discoteci, aveam o geacă Alain Delon când în România – țară comunistă nu vedeai des și umblam în adidași. Cu toții auzeam cum se trăiește în țările apropiate de noi și ne doream și noi să trăim mai bine“, povestește Valentin Voicilă, liderul Revoluției la Arad.

Religia – incompatibilă cu comunismul

Îngrădirile au fost crunte. După 1947, odată cu instalarea regimului comunist, ateismul a devenit politică de stat, iar cultele religioase au fost cel mult tolerate.Bisericile erau considerate „grupări arhaice“. Toate cultele religioase au avut de suferit.

„Noi nu am avut Paște și Crăciun și l-am avut pe…Moș Gerilă. De Paște, aveam discoteci pregătite, ca să nu ne ducem la biserică. Trăiam sub teroare, în care ni se spunea că nu există Dumnezeu, că omul este măsura tuturor lucrurilor și biserica era doar tolerată. Revoluția avut un puternic caracter creștin, pentru că atunci, în acele zile tragice am spus cu toții rugăciuni și am strigat „Există Dumnezeu!». Se știe că religia a fost incompatibilă cu filozofia comunismului“, susține Valentin Voicilă, conducătorul revoluției din Arad.

Rația – la ordinea zilei

Cei mai mulți români au fost nevoiţi să înfrunte frigul din case în timpul iernii, lipsa utilităților și alimentele date cu rația.

„Aveam 35 de ani și lucram în domeniul turistic. Eram șef de unitate la Hanul de la Răscruce. Am avut o sobă care mergea pe petrol și motorină. Se găsea greu și benzină și motorină. Căram zilnic cu canistra motorină ca să le fie cald copiilor. Încălzirea din oraș era insuficientă în acel regim. Dacă stateai la țară și mai aveai găini era ceva mai bine“, povestește Gheorghe Curta.

A-ți întreține familia implica riscuri. „Totul mergea pe bază de șantaj. Securitatea știa fiecare de unde își cumpără una alta, de unde își procură unele produse. Dacă aveai cunoștințe la un magazin, ca familie și primeai de acolo…să zicem niște carne pentru acasă, atunci riscai. Ajungeai să fii șantajat «dacă nu-l dai pe X în gât, nu mai iei de acolo alimente!». «Dacă nu faci asta nu mai primești». Și oamenii ajungeau să se ferească între ei, pentru că nu știai exact care cu cine votează“, susține Gheorghe Curta, președintele Fundației Revoluționarilor Arad și secretar al Blocului Național al Revolutionarilor 1989.

În opinia revoluționarului Valentin Voicilă, revoluția a vut un puternic caracter social – un aspect de necontestat. „Oamenii au îndurat frigul din case, lipsa apei calde, program de 2 ore la televizor – cu și despre Nicolae Ceaușescu, nu puteam călători. Nu se putea mânca decât pe cartele și erau cozi pentru un singur litru de lapte. Se dorea deci normalitate, nu ceva ieșit din comun – alimente de bază“.

Amenințări și persecuție

Organul de poliţie politică avea mii de informatori în fiecare judeţ şi acapara toată societatea românească, ajungând să controleze în întregime viaţa românilor. Chiar dacă pare greu de imaginat pentru unii, în unele cazuri, microfoanele erau montate în mobila de bucătărie, telefoanele mereu ascultate și corespondența citită. Toate acestea au dus la o tensiune mare și nimeni nu mai avea încredere în nimeni. „Mă deranja enorm lipsa de liberate, de la cele mai mici lucruri, la cele mai mari. Nu se putea vorbi la telefon, pentru că erau ascultate. Vorba vine…dar mai bine mergeam până în București ca să vorbesc, dacă era nevoie, decât la telefon. Lumea era persecutată și așa cum s-a auzit erau oamenii urmăriți“, povestește revoluționarul Gheorghe Curta.

Oamenii tânjeau după normalitate chiar dacă, fiind în negura unui sistem complet restrictiv, în care orizonturile nu se vedeau.

„Generația de astăzi trebuie să știe de ce s-a ieșit atunci în stradă. Nu am ieșit pe stradă ca să ne îmbuibăm, ci ca să fie bine pentru toți. Ne-am dorit ca fiecare să aibă parte de cele necesare. Ne-am dorit și o schimbare de mentalitate, ca cei care erau de prea mult timp pe funcții să iasă din siste, să lase loc oamenilor care vor democrație“, susține revoluționarul Iosif Attila Duka, reprezentantul Fundației Revoluției din Decembrie 1989 Arad.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.