Până să devină președinte al Partidului Național Liberal, Ludovic Orban a avut o prestație foarte bună în spațiul public, făcându-i pe mulți să creadă că este cel mai potrivit pentru a prelua conducerea partidului. Asta, mai ales după experimentul nereușit numit Alina Gorghiu și după ce Raluca Turcan nu a reușit să se remarce prin altceva decât prin faptul că a fost o figură ștearsă, mult prea ștearsă pentru cineva care se afla, chiar și interimar, la conducerea principalului partid de dreapta din România și a principalului partid din opoziție. Înainte să ajungă la butoanele liberalilor, Orban se remarcase atât prin luările de atitudine la adresa adversarilor politici, cât și la adresa conducerii PNL, plasându-se clar în opoziție față de liderii partidului. În plus, a fost încălțat cu un dosar penal făcut pe genunchi de niște haștagi din DNA, dosar care deși avea să se dovedească că nu ține în instanță, l-a făcut să se retragă din cursa pentru Primăria Capitalei. Or, cu el candidat, Gabriela Firea nu ar fi avut o victorie atât de ușoară.

După preluarea partidului însă, Ludovic Orban s-a schimbat radical, acționând de parcă ar fi bătut palma cu haștagii care l-au persecutat, plasând aproape tot timpul partidul în siajul fostei șefe a DNA. De asemenea, a lăsat impresia că a pierdut inițiativa în favoarea heirupiștilor de la USR, PNL devenind un partid de umplutură. Iar, când a vrut în sfârșit să iasă din anonimat, făcând o plângere penală pe numele premierului Viorica Dăncilă, a pus de fapt bomboana pe coliva partidului. Era clar încă de pe atunci că acuzația de înaltă tradare este o acuzație ridicolă, făcută doar pentru a se afla în treabă. La sfârșitul săptămânii trecute, procurorii DIICOT au clasat-o, astfel încât, acum, Orban ar cam trebui să fie chemat să dea niște explicații…

Nu sunt un fan al Vioricăi Dăncilă și nici al PSD. Dimpotrivă, mă număr printre cei care consideră că postul de prim-ministru nu i se potrivește. Este mai mult decât evident că o persoană care nu știe să se controleze atunci când vorbește, care confundă protestatarii cu protestanții, care face gafe peste gafe atunci când deschide gura, punând Guvernul în situații ridicole, nu are ce căuta la conducerea Guvernului. Dar de aici până la a o acuza de înaltă trădare e cale lungă. Cam la fel de lunga ca și drumul PNL spre guvernare, dacă continuă să fie condus ca până acum, dacă continuă să trimită pe la diverse emisiuni televizate tot felul de personaje șterse, care vorbesc fără să convingă pe nimeni, nefiind în stare „să treacă sticla”. Poate de aceea se și încearcă revitalizarea unor politicieni de genul lui Crin Antonescu și Vasile Blaga, care în ciuda tuturor bubelor au însă o mare calitate, sunt politicieni adevărați, nu marionete trimise în fața electoratului pentru a da frumos și pentru a transmite mesaje corecte politic, pe placul oengiștilor lui Soros.

O fi PSD un partid plin de hoți, cum spun unii peste tot pe unde apucă, dar în niciun caz nu sunt mai mari decât hoții de la fostul PDL, de la PNL sau de la UDMR. Cât despre integritatea useriștilor, nu putem spune decât că există o serie de suspiciuni cu privire la finanțarea campaniei electorale, iar o parte dintre semnăturile adunate împotriva „penalilor din funcții publice” au fost invalidate pe motiv de… fals, fapte care dincolo de aspectele penale, îi umple de ridicol pe acești „cavaleri fără pată și prihană” ai politicii românești.

Recomandările redacției