Prin târgurile şi oraşele Spaniei, prin metropolele Franţei şi Italiei sau prin burgurile Austriei, Elveţiei şi Germaniei încep să prindă contur mai multe comunităţi româneşti, de sine stătătoare. În cifre cât de cât oficiale, vorbim despre peste trei milioane de români. Nu ne referim aici la etnia rromă, care necesită o cu totul altă abordare şi care reclamă o responsabilitate asumată de către toate statele Uniunii Europene. Ne referim la românii din toate colţurile ţării, care au ales să lucreze şi să se stabilească – fie provizoriu, fie pe termen lung, sau chiar definitiv – în occidentul bătrânului nostru continent. Este vorba despre „esenţa” populaţiei active – între 20 şi 55 de ani – oameni cu o mare putere de muncă, dar şi cu o calificare profesională reclamată de către angajatori. S-a dus vremea „căpşunarilor” sau a celor cu activitate sezonieră şi, spre marea noastră bucurie, românii au devenit mai selectivi în ceea ce priveşte alegerea ţărilor de destinaţie, precum şi a muncilor pe care trebuie să le presteze. Cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri au ales să-şi aducă lângă ei şi familiile, astfel că închegările de comunităţi româneşti despre care vorbeam în preambulul comentariului începe să devină o realitate cât se poate de palpabilă. Votul de la recentele alegeri prezidenţiale a contribuit enorm la recâştigarea prestigiului nostru naţional în ochii opiniei publice internaţionale, iar occidentalii au început să-şi reconsidere poziţia faţă de români. Au conştientizat şi ei, în sfârşit, că au de-a face cu unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei, creştinat cu mult înaintea celor mai mulţi dintre „apuseni” şi care vorbeşte o limbă de factură latină. În plus, un român cât de cât sănătos la minte reuşeşte să înveţe limba spaniolă, italiană sau franceză în cel mult şase luni de la venirea în ţara cu pricina şi manifestă o atitudine civică cel puţin pe măsura băştinaşilor. Fireşte, sunt şi excepţii, dar acestea nu fac decât să întărească regula. Revenind în ţară, prin eforturile extraordinare ale DNA-ului, ale Justiţiei în general şi ale serviciilor speciale, în mentalul colectiv românesc a început să prindă contur o atitudine civică nemaiîntâlnită până acum. Corupţia reprezintă un flagel de blamat, iar politicienii şi cei dovediţi că şi-ar fi însuşit foloase necuvenite nu se mai bucură de încrederea cetăţenilor. Formaţiunile politice româneşti se găsesc în faţa unui examen extraordinar de important de trecut în ceea ce priveşte primenirea propriilor rânduri, detaşarea de „elementele” corupte sau compromise şi punerea în prim-plan a unor personalităţi credibile în ochii electoratului. Votul prin corespondenţă trebuie să devină o certitudine, iar milioanele de alegători din diasporă, împreună cu cei rămaşi acasă, vor constitui „sâmburele sănătos” pe care se va clădi România modernă de mâine. Este România bunului simţ, aşa cum o putem observa în toate satele româneşti din Banat, Ardeal, Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Basarabia, Bucovina sau de pretutindeni de prin Balcani.
România bunului simţ
Recomandările redacției
Actualitate 108
Pompierii și cei de la Ambulanță, într-un exercițiu amplu la o fabrică din Zimandu Nou
citește mai mult »
Actualitate 113
Maria, o polițistă de la imigrări, își donează periodic părul pentru femeile diagnosticate cu cancer
citește mai mult »
Actualitate 18
Peste 120 de străini introduși în Centrul de Custodie Publică Arad, în primele două luni ale acestui an
citește mai mult »
Actualitate 27
9 iunie, data limită până la care românii îşi pot face viza de flotant pentru a vota la alegerile din iunie
citește mai mult »
Actualitate 143
Bursele școlare de merit, de 450 de lei, doar pe hârtie, în realitate elevii primesc sume mult mai mici
citește mai mult »
A1 190
Casa în care o femeie a ars de vie a luat foc în urma unui scurtcircuit electric
citește mai mult »
A1 134
Pieton acroșat de mașină, în zona Romanilor
citește mai mult »
Anunțuri 12
REGIA PUBLICA LOCALĂ OCOLUL SILVIC DUMBRAVA R. A.
citește mai mult »