În timp ce țările vecine își protejează la maximum mediul de afaceri, oferind prioritate societăților proprii la încărcarea și achiziționarea tuturor mărfurilor deținute de fiecare țară în parte, România face și aici notă discordantă.
Țări precum Austria, Serbia, Ucraina, Ungaria sau Germania, furnizoare de bitum, motorină, materiale de construcții, înțeleg că este în beneficiul lor să dea întâietate maximă firmelor autohtone atunci când vine vorba de achiziționare. În aceste țări, firmele din România sunt printre ultimele care au posibilitatea de a încărca marfă. În schimb, pentru a încărca în România, societățile noastre nu au niciun privilegiu, firmele românești trebuind să stea la cozi interminabile împreună cu cele din celelalte țări (de exemplu: pentru a încărca sare de la salină, camioanele noastre stau câte 3-4 zile la rând, împreună cu cele străine, ba chiar de multe ori străinii având prioritate, ceea ce, evident, în țările lor așa ceva nu se întâmplă, românii fiind lăsați la coadă). Pe de altă parte, în ceea ce privește lucrările de construcții, firmele austriece au prioritate maximă în a câștiga contracte (ex: Strabach; PORR; etc).
Ca o comparație, de exemplu în Ungaria, dar și în alte țări, nu se acceptă la licitații societăți străine la lucrări de drumuri, poduri sau chiar lucrări civile). O firmă din România, cu contracte semnate și câștigate cu Drumurile Naționale din Ucraina, după începerea lucrărilor, a „deranjat“ un deputat care avea o firmă de executat drumuri și după scurt timp firmei din România i-au fost reziliate contactele pe motiv că Autoritatea Contractantă nu a înregistrat contractual la Fiscul din Ucraina. Din păcate, noi, românii suntem buni, credincioși, săritori, darnici și miloși cu migranții ucrainieni, cheltuind sume exorbitante cu ei, lăsând la o parte bolnavii români cu afecțiuni grave, persoanele cu dizabilități, orfanii, pensionarii, săracii și oamenii care chiar au nevoie de ajutor.