de Victor Sava
Obişnuit să mă plâng toată ziua, ca un român veritabil, recunosc că-mi vine greu să găsesc subiecte optimiste. Cu oricine vorbesc, subiectele sunt previzibile, economia nu merge, salariul e mic, suntem guvernaţi prost, iar autostrăzile nu există. Când deschizi orice ziar citeşti doar veşti triste, ori despre ce implanturi şi-a mai făcut o starletă oarecare.
De curând am constatat că e mult mai dificil să găsesc lucrurile pozitive ale acestei ţări, decât să identific lucrurile mai puţin onorabile. Iniţial am zis că sunt eu pesimist şi cârcotaş, dar zilele trecute am vrut să aflu părerea unor prieteni asupra lucrurilor considerate de ei bune din România. Specific că am vorbit doar cu români. Se pare că nu sunt singurul cârcotaş din ţara asta, mai toţi suntem aşa. Cu greu am scos de la ei câteva lucruri plăcute. Oricum răspunsul standard a fost: peisajele şi tradiţiile. Bun, nu neg faptul că avem peisaje şi tradiţii frumoase, dar acestea nu ne sunt datorate nouă.
Aşa că, atât pentru sănătatea mea mentală, cât şi pentru a mai schimba re­gistrul discursului public, am decis ca în viitoarele patru articole să scriu despre partea bună a societăţii româneşti. Oricât de dificil va fi să găsesc subiecte, voi încerca să ilustrez unele aspecte care îmi plac în România. Promit să exclud pei­sajele şi tradiţiile.
Am să încep cu un subiect foarte drag românilor, politica. Trebuie să admitem că nu sunt multe lucruri bune în peisajul politic mioritic. Totuşi ar trebui să apreciem faptul că în România nu eşti ucis pe trecerea de pietoni în cazul în care ai curajul de a critica personajele aflate la pu­tere. Ţin să amintesc că în Rusia, şi nu numai, asasinatele politice sunt răspândite. Din fericire la noi nu este obişnuită această practică. Totodată sunt optimist în privinţa faptului că deocamdată în România nu s-a instaurat un regim autoritar şi statul de drept, cum o fi el, îşi mai face datoria.
Un alt punct pozitiv, de care chiar sunt mulţumit, ar fi că încă ne putem exprima deschis opiniile, de orice fel. Am observat că prietenii mei occidentali sunt mult mai reticenţi în a-şi exprima părerile. Refuză să discute subiecte delicate, iar eu ţin să le reamintesc de fiecare dată că suntem în Estul Europei şi aici avem posibilitatea de a ne exprima liber, fără a fi judecaţi pentru aceasta. Cred că de vină pentru acest lucru e corectitudinea politică a Occidentului, care deşi până la un punct e utilă, am impresia că s-a cam exagerat cu aceste strategii instituţionale.
După un brainstorming destul de interesant, pot să vă spun că am găsit şi alte lucruri pozitive cu care ne întâlnim zi de zi, dar cărora nu le dăm importanţa cuvenită. Mai jos aş enumera doar unul dintre acestea.
Trebuie să admit că regimul meu alimentar nu este unul dintre cele mai sănătoase. Nu mănânc nici tradiţional (cu multă, multă, multă grăsime), dar nici nu mănânc toată ziua, bună ziua doar salate. Astfel, din când în când savurez mititelul tradiţional, cu mult muştar şi pâine. Vă daţi seama, ce ne-am face fără mici? Cred că grătarele de 1 Mai ar fi mult mai puţin gustoase fără acest aliment nelipsit de pe grătarul românului. Din acest punct de vedere nu pot decât să mă bucur că tră­iesc în România. Sunt convins că la cât bicarbonat conţine acest aliment, în ţările occidentale ar fi fost de multă vreme eradicat din comerţ.
Închei prin a spune că deşi mai tot timpul suntem încrâncenaţi împotriva unui lucru mai puţin plăcut care ne afectează viaţa, cu puţină bunăvoinţă vom găsi şi laturile pozitive ale societăţii în care trăim.

Recomandările redacției