România este o țară bogată în resurse, care însă dă impresia Occidentului că nu vrea să le exploateze. Cel puțin aceasta este imaginea noastră externă în domeniul energetic, mai ales în urma scandalurilor legate de explorare din ultimii doi ani. Deși specialiștii din diverse domenii ne confirmă posibilitatea de a descoperi noi zăcăminte de hidrocarburi convenționale, importante pentru dezvoltarea industriei energetice, mișcările împotriva gazelor de șist împiedică desfășurarea lucrărilor pentru cercetarea oricărui tip de resurse.
Ideea este întărită şi de ultimele declaraţii, făcute la conferinţa Romania Oil & Gas din Bucureşti, ale domnului Gehrig Schultz, CEO-ul şi Președintele Consiliului de Administraţie al companiei Prospecţiuni.
„Iată-ne aici în România, cel mai bogat loc din Europa, care deţine toate tipurile de resurse de petrol şi gaze ce s-au descoperit sau pe care le avem încă în minte, dar este dificil accesul pe teren pentru a ne face treaba”, afirmă Gehrig Schultz, cu această ocazie, comparând simbolic potenţialul de resurse naturale al României cu un “magazin de dulciuri” plin care însă necesită aprobare din partea “mamei”.
Domnul Schultz şi-a argumentat punctul de vedere enumerând câteva impedimente precum procesul de obţinere a autorizaţiilor guvernamentale, cerinţele Uniunii Europene, dar şi reglementările locale. Un impediment recent, despre care a spus că este pertinent, îl reprezintă reglementarea legată de „depistarea şi urmărirea” explozibililor industriali.
Obţinerea accesului în teren, explică el, a devenit, de asemenea, un proces mult mai complex.
România se află acum în fața unor decizii majore de politică energetică: piața de energie trebuie să devină transparentă și competitivă, iar maximizarea potențialului de energii regenerabile cere un cadru legislativ și fiscal care să favorizeze investițiile private. Ca o realitate, mediul industrial s-a schimbat, făcând dificilă realizarea măsurătorilor, forarea şi efectuarea proiectelor.
Gehrig Schultz a comentat în cadrul conferinţei acest fapt, apelând la o anecdotă: „Când am ajuns în România, după ce încheiam un contract de achiziţie de date geofizice, puteam începe lucrările în teren 2-3 săptămâni mai târziu; acum, în cazul anumitor proiecte, termenul este de 180 de zile, iar în anumite zone de conflict durează aproape 240 de zile.”
Activiştii din România răspândesc teama printre localnici, spunând că pământul lor va fi otrăvit, apele vor fi contaminate, culturile vor rămâne în paragină.
Mulți instigatori și-au creat o rutină din a protesta și participă la orice manifestație, indiferent dacă scopul acesteia are cu adevărat un suport legal, în timp ce alții se folosesc de adunarea maselor pentru a-și urmări propriile interese. Spre exemplu, la nivel naţional, foarte multe proteste sunt organizate fără ca oamenii să înțeleagă cu adevărat care este substratul acțiunii, fiind chemați prin fluturași anonimi și primind mesaje care atacă nevoile lor primare și provoacă panică.
„Există multă teamă, şi această teamă este creată de oamenii care au anumite scopuri. Am avut discuţii cu anumite persone care spun: ei bine, ne opunem achiziţiei de date geofizice, deoarece dacă nu realizaţi acest proces, atunci nimeni nu va fora o sondă şi dacă nimeni nu forează sonde, va fi nevoie de energie din altă parte, aşadar veţi construi o moară de vânt, un panou solar sau altceva. Deci este foarte clar planul anti-hidrocarburi.”, -susţine Gehrig Schultz.
E clar că în jurul oricărui protest se creează multe zvonuri și este foarte multă informație nefondată, care reprezintă o capcană ce automat conduce la o opinie greșită despre problema respectivă. În decursul acestor mișcări, apar diverși influențatori care, nefiind specialiști în domeniile împotriva cărora scandează, furnizează informații neadevărate, fabricate din frânturi de conversații purtate cu alți protestatari.
Între timp, autorizaţiile de acces în teren reprezintă un blocaj suplimentar în România, din cauza hârtiilor cadastrale pe care nu te poţi baza, ce pun sub semnul întrebării proprietarul terenului. De asemenea, se pot ivi conflicte legale între proprietarul terenului şi titularul de acord.
Oamenii vor, însă, să-şi dezvolte comunităţile în care trăiesc. În vreme ce şcolile din România, fără apă curentă, sunt obligate să se închidă, Dl. Schultz a declarat că firmele petroliere forează puţuri pentru a-i ajuta să le menţină deschise. „Putem da o mâna de ajutor”, a remarcat acesta, completând că localnicii pot lucra în echipele de achiziţie de date geofizice, dar că este nevoie de un nivel de calificare crescut pentru a urma lanţul de valori din industrie.
„Dacă putem, ca industrie, să lucrăm cu comunităţile, să le ajutăm să fie mai puternice, să aibă beneficii… vom câştiga bătălia în final. Trebuie să fim prezenţi şi să ne integrăm”, a afirmat Gehrig Schultz, care mai îndeamnă „să construim o relaţie bazată pe încredere pe parcursul dezvoltării pe termen lung al terenului petrolier”.
