Pentru a (re)veni la Putere, atât PSD, cât şi PNL au studiat cu atenţie – şi sunt convins că inclusiv cu specialişti în sociologie şi psihologia maselor – reacţia populaţiei la diferite măsuri, fie ele politice, economice sau admi­nistrative. Chiar şi „trambulina” politică, prin care USL a ajuns la guvernare înainte de termen, a fost fără îndoială temeinic plănuită.
„Reţeta” USL funcţionează şi acum şi nu întâmplător. De exemplu, mediatizata reformă din sistemul fiscal a fost „aruncată” pe piaţă după un test asupra românilor, pe baza unui scenariu similar pe care l-au folosit useliştii şi anul trecut, când au început asaltul asupra instituţiilor statului.
În 2012, prima mutare a proaspătului Guvern Ponta a fost trecerea Institutului Cultural Român de sub tutela Preşedinţiei sub cea a Senatului. O măsură banală, pur birocratică, care la prima vedere urmărea nu o „reaşezare” a instituţiilor statului, ci mai mult să-l stârnească pe Traian Băsescu. De fapt, în subliminal, USL a folosit poporul român pe post de cobai, l-a supus la un test, a încercat să vadă reacţia românilor atunci când sunt „reorganizate” instituţiile statului. Normal că reacţia românilor – marea lor majoritate, desigur, o majoritate neimplicată politic – a fost de indiferenţă, de luare la cunoştinţă, de asumare prin pasivitate. Abia atunci, după primul test, unul reuşit, din punct de vedere al strategiei USL, guvernanţii au trecut la ofenisvă şi faţă de celelalte instituţii ale statului.
Acum, „cobailor” le-a fost servită experienţa cu administraţiile fiscale. Dincolo de cei care sunt afectaţi direct, în special angajaţii instituţiilor aflate în subordinea Ministerului Finanţelor, mulţi dintre ei urmând să fie sau concediaţi sau mutaţi cu serviciul la zeci de kilometri de casă, majoritatea românilor au privit cu indiferenţă această reorganizare. În fond, activitate fiscală va mai fi, că nu se rade totul, doar se ajustează şi, în al doilea rând, fiscul nu este o instituţie tocmai iubită de cetăţeni. Dacă în 2012, la primul „experiment”, era vorba de Institutul Cultural Român, o instituţie fără efect direct asupra cetăţeanului, acum a fost aleasă, ca un prim-pas al reorganizării administrative la majoritatea instituţiilor, o instituţie antipatică, să nu spun detestată de cetăţeni.
Românii, cei neafectaţi sau parţial afectaţi, vor înghiţi şi acest test, îşi vor însuşi rolul de „cobai” şi de această dată. Vor accepta tacit această reorganizare, mulţi îşi vor spune în şoaptă – sau chiar cu voce tare – că „bine le-au făcut că şi-aşa se jucau la calculator”. Nu ştiu dacă într-adevăr aşa gândesc românii, poate va­lul de „bine le-au făcut” face parte din testul USL, dar cert lucru este că istoria se repetă, cu aceeaşi strategie bine pusă la punct.
În viitorul apropiat, estimez că până la sfârşitul anului, vor veni la rând toate instituţiile statului. În administraţiile locale a început deja „reorganizarea”, tot după tiparul accepţiunii populaţiei. Totul după un scenariu bine pus la punct, în care testarea populaţiei face parte din strategia USL, iar românii răs­pund la stimuli, rabdă şi se trezesc, într-un final, în faţa faptului împli­nit.

Recomandările redacției