Românul, tatăl miștocărelilor

0
227

Ne aflăm în Săptămâna Europeană a Dezvoltării Durabile, între 18 și 23 septembrie, iar Guvernul nostru organizează o serie de activități menite să atragă atenția asupra unui stil de viață sustenabil. Sună frumos, nu?

La fel ca în cazul multor alte activități de genul acesta, ne considerăm promotori ai unui stil de viață sustenabil, dar facem oare tot ce putem pentru a nu fi promotori doar pe hârtie?

În primul rând, să ne uităm în DEX și să vedem cum e definită sustenabilitatea. Potrivit Dicționarului Explicativ, sustenabilitate înseamnă „calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare.  Conferința mondială asupra mediului de la Rio de Janeiro din 1992 a acordat o atenție deosebită acestui concept, care implică stabilirea unui echilibru între creșterea economică și protecția mediului și găsirea de resurse alternative. Când se referă la dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, este de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabila”.

În alte cuvinte, sustenabilitatea înseamnă mai multă responsabilitate. Îi catalogăm rapid pe cei tineri ca fiind „hipsteri”, facem mișto de ei că merg cu bicicleta sau trotineta, dar nu facem nimic pentru a contribui și noi la sus-numita sustenabilitate.

Ce am putea face? Păi, să ne cumpărăm un LED, să facem economie la energie, să reciclăm, să ne cumpărăm o bicicletă sau să folosim transportul în comun, așa cum e el. Mai mult, fiindcă e tot mai cunoscut conceptul de promovare a producătorilor locali, să cumpărăm ceva de la acești producători și să o mai rărim cu produsele din import.

Cât despre reciclare, nici nu știu ce să mai zic. Reciclăm deja de vreo zece ani în Arad și nu prea reciclăm nimic. Suntem doar tari în gură că generația mai tânără pare a fi mult mai responsabilă decât noi și îi persiflăm în mod regulat.

E adevărat, tinerii au o educație mai occidentală, însă chiar e nevoie să fim mereu antieuropeni, antinorme occidentale? Chiar trebuie să folosim 100 de pungi de plastic, în loc să folosim o plasă de pânză pe care o putem refolosi? Parcă nici bunicii noștri nu erau atât de superficiali, chit că îmi puteți spune că ei nu aveau atâtea produse unifolosibile sau aproape unifolosibile.

Poate ar trebui să fim cu toții ceva mai moderați și, chiar dacă nu folosim încă energie regenerabilă, măcar să nu râdem de cei care încearcă să facă câte un gest poate mic, dar atât de  important în „construcția” unui mod de a gândi mai…sustenabil. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.