După trei ani de zile, Florin Rusu simte din nou fiorii unei promovări în Liga a III-a. În 2016, experimentatul portar a urcat în eșalonul terț cu Cermeiul, pentru ca de două sezoane să o ia de la capăt cu Progresul Pecica, iar azi să obțină rezultatul maxim.
La aproape 38 de ani, arădeanul se poate lăuda cu cinci promovări și nu e sigur că are forța să mai continue în Liga a III-a. „La Șiria am bifat prima promovare. Aveam doar 19 ani și, din câte îmi amintesc, câștigasem absolut tot în acel sezon, ca și în acesta cu Pecica. Mai am două promovări cu ACU, aceea cu Cermeiul și cea de astăzi pentru care simt o bucurie specială. Am început greu campionatul, eram puțini la antrenamente și părea să avem cu totul alte obiective. Dar, pe parcurs, rezultatele ne-au dus sus. Mai departe nu știu ce va fi, ce voi face. La vârsta mea, nu mai pot face față cum trebuie, nu are rost să țin locul blocat altui copil poate mai talentat ca mine. Nu știu în ce condiții aș putea să continui, dar nu aș vrea să dau un răspuns final astăzi. Oricum, va fi o serie interesantă, cu cinci echipe arădene, eu sper ca anul ce vine una dintre ele să promoveze în Liga 2-a”, a spus Rusu.
Dacă în partida tur cu Retezatul Hațeg, experimentatul portar a avut destulă treabă, manșa secundă a fost destul de liniștită pentru el. „Astăzi ne-am luat măsuri. Am realizat că apelează des la mingi lungi și am stat mai bine pe teren, dar l-am și anihilat pe Tiric, un jucător bun, de execuție. Nu și-au mai creat ocazii, în schimb noi am ratat din nou situații rarisime. Poate doar în repriza a doua ne-am dominat puțin, dar nu au reușit să se apropie periculos de poarta mea”, a adăugat Rusu.
Întrebat care a fost secretul Progresului în sezonul ce s-a încheiat sâmbăta trecută, numărul unu pecican a afirmat: „A fost atmosferă bună, am format o familie. În plus, am trecut la trei antrenamente pe săptă­mână, iar Dan Stupar a reușit să ne
unească. S-au făcut și sacrificii, am muncit pe ploaie, pe vânt, în noroaie și la 40 de grade Celsius. A fost greu parcursul, dar am reușit. S-a mai spus despre noi că în repriza a doua a partidei tur nu am mai vrut, dar nu e adevărat, pur și simplu nu am mai putut. Am demonstrat și astăzi cine suntem și ce putem, doar că uneori mai ai și zile mai puțin reușite. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine și avem satisfacția lucrului binefăcut”.
Ca la fiecare meci important al carierei sale, Flore Rusu a fost susținut și la Hațeg de familie, soția Ramona și fiul Rareș. Acesta din urmă pur și simplu i-a sărit în brațe tatălui său la finalul meciului, având pe umeri steagul României.

Recomandările redacției