Tradițional ar fi fost să încep anul urându-vă ceva; sau măcar să doresc ceva generic sportului arădean. Doar că una dintre iluziile noastre este aceea că la fiecare an nou se petrece ceva magic și am putea aștepta ca lumea și mai ales oamenii din jurul nostru să se schimbe ca prin farmec, în așa fel încât tot ceea ce nu au făcut sau nu au făcut bine în anul trecut să săvârșească în cel care tocmai începe; ceea ce este evident o naivitate. Din păcate, oricât de dezamăgitor ar fi, lucrurile vor sta în mare măsură la fel și în anul care vine. Sportul românesc va rămâne neperformant (cu mici excepții) și corupt la fel ca în 2021; cel arădean subfinanțat și lipsit de infrastructură, setat pe supraviețuire în continuare. Interesul publicului de sport va continua să meargă în mare măsură spre superficial și can can. În plus vom continua să dansăm, uneori pe muzici absurde, printre diferitele tulpini și variante care vor goli și vor reumple periodic stadioanele și sălile de sport.

Și atunci, până la urmă care e rostul convenției acesteia numită Anul Nou? La prima vedere ar putea fi vorba despre o simplă păcăleală de care avem nevoie psihologic pentru a ne reîncărca bateriile mentale. Avem nevoie din când în când să credem că lucrurile pot deveni altfel. Dar, dincolo de asta, mai există ceva important la fiecare început de an: chiar dacă lumea fundamental nu se schimbă odată cu modificarea datei din calendar, nimic nu ne oprește pe fiecare să ne propunem această schimbare în noi înșine. Această hotărâre este posibilă, se bazează pe ceva palpabil, pe ceva ce putem face noi înșine și nu este dependentă de acțiunea altora. Fără rezoluții, fără planuri megalomanice, modesta decizie de a schimba ceva în bine în propria persoană, în propriul mod de gândire, poate face mai bun inclusiv acel microunivers din jurul nostru.

Legat de latura existenței noastre care interacționează cu lumea sportului, cum spuneam, oricât am vrea nu vom putea muta munții din loc în 2022. Însă am putea să reprezentăm fiecare dintre noi cărămida care stă în fundația unei noi construcții. Asta o putem face prin a regândi și a redescoperi valorile de bază ale sportului. Acesta nu a apărut din start ca un divertisment menit să coloreze viața noastră prinsă în menghinele a numeroase datorii. Ar fi nedrept pentru acest fenomen să-l reducem doar atât. Sportul a apărut din necesitatea omului de a trăi sănătos, din instinctul competitivității care-l face să caute să se confrunte cu alții sau cu propriile limite și de a le învinge și, poate cel mai important, ca o metaforă pentru valori umane aplicabile în toate experiențele vieții: ordine, perseverență, cooperare, respect. Fiecare persoană care se raportează la sport pornind de la aceste valori, indiferent că este sportiv, antrenor, administrator, jurnalist, suporter sau spectator, poate reprezenta o fereastră deschisă pe unde intră o gură de aer proaspăt în hala îmbâcsită a sportului românesc, unul despre care concluzionam, nu de mult, că și-a pierdut busola.

Așadar haideți, fiecare după puterile sale, să facem din 2022 anul în care revenim la mișcare, în care să ne luptăm cu comoditatea și barierele disconfortului fizic, să facem 2022 anul în care ne regăsim prețuirea pentru sportivi, pentru fair-play și pentru lucrurile cu adevărat importante în sport. Și, cine știe, poate că dacă vom fi suficient de mulți, schimbarea va germina; iar dacă nu, măcar ne va oferi fiecăruia armonia interioară generată de satisfacția că nu stăm în off-side.

La mulți ani!

Recomandările redacției