uta cca uta-54-2În 1954, pe când Elvis Presley își lansa primul single, Germania Federală câștiga Campionatul Mondial din Elveția, iar Dr. Petru Groza întreprindea o vizită prietenească de o lună în Republica Populară Chineză, antrenorul Coloman Braun îi conducea pe utiști spre o nouă victorie, una obținută oarecum și împotriva sistemului ce avea să domine o națiune vreme de un sfert de veac.
Cât de mare a fost forța echipei construite de baronul Francisc Neuman se poate remarca și privind după fulminanții ani ai începutului. Două titluri aveau să fie urmate de încă două performanțe similare – primul, la timp destul de scurt după ce comuniștii îl îndepărtaseră pe creatorul Legendei, al doilea, într-o perioadă de dominare clară a echipei CCA București, susținută de forțe ce aveau să devină importante în anii următori.
Sezoanele 1946-1947 și 1947-1948, primele de după Al Doilea Război Mondial, fuseseră ale ITA-ei. În 1948-1949, România fotbalistică era la picioarele bihorenilor de la ICO Oradea, în al cărei atac strălucea, printre alții, Gheorghe Vaczi I. Rebranduită forțat cu numele de Flamura Roșie, dar păstrându-și mare parte din echipă și din anvergură, campioana arădeană a revenit în top și a luat titlul din nou, în 1950, când sistemul prim-divizionar a fost regândit pentru un singur an, primăvară-toamnă.
Armata intră pe teren
Terenul anilor următori avea însă să fie pregătit pentru o nouă grupare: CCA București (viitoarea Steaua). Intrată pe prima scenă – cu numele AS Armata București – în 47-48, când a terminat pe locul 14 (din 16 echipe), echipa militară a urcat câțiva pași în 48-49, când, sub numele CSCA, locul 6, iar în 1950, cu titulatura CCA, a încheiat sezonul pe 5. Favorita noii orînduiri din țară a recurs la tot ce a fost posibil să-și asigure triumful, iar practicile aveau să rămână aceleași, până în ultimii ani ai comunismului. E de notorietate implicarea lui Nicolae Ceaușescu (pe atunci ministru al Apărării) în transferul lui Iosif Petschovsky la CCA, Evenimentul Zilei a publicat anii trecuți inclusiv stenogramele discuțiilor liderilor comuniști pe temă.  Mișcările au reușit: în 1951, 1952 și 1953, CCA a terminat prima.
Un mesaj de la Arad!
În ultimul an însă, arădenii le-au trimis militarilor o săgeată, învingându-i în finala Cupei României cu 1-0.
„În minutul 112, Apolzan, cel mai bun de pe teren, comite singura greșeală din tot meciul: vrând să dribleze în careu, pierde la Vaczi. Negriciosul zice „mersi” și îl expediază în plasă. A fost cel mai mare triumf al vieții mele”, rememora Coloman Braun, antrenorul trupei arădene, în cartea „Fotbal în glumă”.
Elemente cu dragoste
pentru culorile colectivului
„Antrenorul a promovat cu curaj elemente tinere, a sădit cu pricepere în inimile acestora dragostea pentru culorile colectivului pe care îl reprezintă și rezultatele nu s-au lăsat prea mult așteptate. Vaczi, Farmati, Serfözö, Mercea, Dumitrescu, nume consacrate, au primit alături pe Popa, Lupeș, Don Szucs, Manole, debutanți în prima categorie, care au merite deosebite în realizarea victoriilor echipei. Ei îmbracă cu mândrie și cinste tricourile de campioni și se vor strădui și se vor strădui să le păstreze cu dârzenie”, notează revista Fotbal din 6 decembrie 1954. Fără ironii, așa era limbajul (auto) impus.
Pregătire de meci, cu gândul la aplicarea metodelor
sovietice în munca de dincolo de gazon
În timpul campionatului, înaintea unui meci disputat de arădeni în București (nu se specifică despre care e vorba), aceeași revistă lunară „Fotbal” realiza un reportaj care azi ar putea stârni și zâmbete. Pentru că fotbalul nu era neapărat pe primul plan. Dar atunci nu era îngăduit vreun zâmbet la scenă deschisă pe temă. Din contră.
Câteva spicuiri, la scurt timp după ce utiștii coborau din tren, cu destinația Calea Victoriei…
* „Portarul echipei, Francisc Kiss, a intrat într-o librărie (…) și răsfoiește cu atenție o lucrare care tratează despre strungărie. Strungar de frunte, e preocupat de aplicarea în muncă a metodelor sovietice. Și câte lucruri folositoare poate să găsească în această lucrare!”
* „Alți jucători colindă marile magazine ale Capitalei, care pun la îndemâna oamenilor muncii bu­nuri de larg consum. – Uite, exclamă Szucs, materialul acesta e de la noi din fabrică… Sunt mândri cînd văd abundența de țesături, frumusețea lor”.
* Mai aflăm că Vaczi i-a cumpărat fiicei lui o pereche de pantofi, cea a lui Serfözö avea să primească o păpușă, iar băiatul lui Mercea avea pregătită o mașinuță. „Masa a trecut în glumă și voie bună”, odihnă și antrenament după-amiază. La sfârșit, „două ore recreative: jucătorii s-au dus să vadă filmul românesc Răsare soarele” .
* După micul dejun de a doua zi, ședință tactică specială. Reporterul (Sandu Marian) nota cuvintele lui Coloman Braun: „Avem un adversar pu­ternic, dar dacă jucătorii vor lupta cu hotărâre, dacă vor lupta pentru fiecare minge, nu se poate să nu învingem. Însă acțiunile voastre nu trebuie să depășească nici un moment regulamentul și regulile de sportivitate”.
* „Calm, păstrând în suflet hotărîrea de a învinge, unsprezecele arădean s-a suit în mașina care duce la stadion. Zeci de mii de spectatori așteaptă cu nerăbdare începerea jocului. Și de departe, în orașul lor, muncitorii de la Uzinele Textile, alături de miile de arădeni, sunt nerăbdători să afle rezultatul”…
Final triumfător în ploaie…
…relatat de Coloman Braun în cartea menționată mai devreme: „În 1954 am câștigat titlul de campioni, rupînd seria CCA-ului. Dar cu ce emoții, să nu mă întrebați. Aveam ultimul meci cu CFR Timișoara. CCA era cu un punct în urma noastră. Trebuia să batem. În pauză, aflăm rezultatul de la București: CCA, învingătoare! Oftăm cu toții. Ritter, Androvici și ceilalți nu ne lăsau să băgăm golul și pace! Vine Vaczi la mine:
– Cibi baci, nu mai sta așa plouat, că și-așa plouă destul afară!
Râde el, râd și ceilalți. Afară ploua de rupea pământul! Și deodată cer senin. Vaczi driblează trei adversari și-i trimite ghiuleaua lui Franciscovici drept la păianjen. Apoi Serfözö dă al doilea gol! Victorie! Ne sărutăm cu toții, iar spectatorii din tribune cântă de bucurie! Nu mai conta că toată echipa și chiar eu însumi eram plini de noroi! Când am ajuns acasă și am bătut în poartă, nevasta m-a întrebat:
– Pe cine cauți dumneata?
Vă dați seama cum arătam!”
Traseul UTA-ei și clasamentul
UTA – CCA 1-2 (tur) și 3-0 (retur), UTA – Dinamo 1-0 și 0-5, UTA – Dinamo Orașul Stalin 2-0, 0-2, UTA – Locomotiva București 3-2, 4-1, UTA – Știința Timișoara 1-1, 0-4, UTA – Locomotiva Tg. Mureș 1-0, 3-2, UTA – Minerul Petroșani 0-0, 2-2, UTA – Știința Cluj 1-0, 0-2, UTA – Locomotiva Timișoara 1-1, 2-0, UTA – Flacăra Ploiești 3-1, 0-0, UTA – Metalul Hunedoara 2-1, 2-1, UTA – Progresul Oradea 2-1, 0-1, UTA – Metalul C. Turzii 2-0, 1-0.
Campionii: Kiss, Fuleiter – Lupeș, Dușan, Farmati, Szucs, Kapas, Serfözö, Manole, Jurcă, Don, Mercea, Vaczi, Birău, Dumitrescu, Popa.

Clasament Divizia A 1954
1.    Flamura Roșie UTA Arad    26    15    5    6    37–29    35
2.    CCA București    26    13    8    5    35–25    34
3.    Dinamo București    26    12    9    5    62–36    35
4.    Locomotiva Timișoara    26    10    9    7    40–22    29
5.    Știința Cluj    26    11    6    9    32–32    28
6.    Știința Timișoara    26    5    17    4    34–27    27
7.    Flacăra Ploiești    26    8    8    10    33–31    24
8.    Dinamo Brașov    26    9    6    11    28–28    24
9.    Minerul Petroșani    26    6    12    8    28–35    24
10.    Locomotiva Târgu-Mureș    26    8    7    11    30–38    23
11.    Metalul Hunedoara    26    9    5    12    35–51    23
12.    Locomotiva București    26    9    4    13    38–45    22
13.    Metalul Câmpia-Turzii    26    4    12    10    23–36    20
14.    Progresul Oradea    26    4    10    12    22–42    18
Au retrogradat: Locomotiva București, Metalul Cîmpia Turzii și Progresul Oradea
Au promovat: Progresul București, Locomotiva Constanța, Avântul Reghin

Recomandările redacției