ciosescuSfârșit trist de săptămână, după aflarea veștii că Ioan Ciosescu (în dreapta) s-a stins din viață. Atacantul care făcea legea pe prima scenă în a doua jumătate a anilor 50 ar fi împlinit 79 de ani pe 8 aprilie…
Arădean, Ciosescu a început fotbalul la UTA cu legendarul Petre Steinbach antrenor, dar viitorul său nu avea să fie colorat în alb şi roşu, cu toate că la debut a marcat două goluri. Concurența formidabilă din ofensiva utistă, dar și reușita la Facultatea de Medicină, îl determinau să devină polist.
Pe malul Begăi s-a consacrat. A debutat în Divizia A în 1954, contra Jiului, și a marcat, câștigându-și locul în atacul Politehnicii, Știința pe atunci. A jucat 99 de meciuri pentru timișoreni, marcând 67 de goluri, iar de două ori s-a încoronat ca și golgeter al României, în 1955-1956 și 1957-1958. Tot în 1958 devenea câștigător al Cupei României, din generația lui Poli făcând atunci parte și Iosif Lereter, cel care avea să devină figură marcantă la UTA un deceniu mai târziu.
„La un meci la Arad, Duşan şi-a marcat un autogol din faţa mea. L-am luat în brate şi l-am pupat ca pe un coechipier, publicul rămânând mut. În 1956 a fost un joc Poli – Haladas Szeged 3-0. Poli a fost întărită cu Farmati, Duşan şi Petschovsky, de la UTA. La final, Petschovsky a spus: Ori îl lăsaţi pe Ciosescu la Arad, ori venim noi acolo, că-l fac golgheter!”, îşi amintea atacantul în 2005, într-un reportaj publicat de Bănățeanul.
Aventura de la Timișoara avea să se încheie în 1958, odată cu facultatea și repartizarea de la Constanța. În paralel cu cariera de medic, Ioan Ciosescu devenea animatorul atacului de la Farul Constanța, unde a jucat până în 1964.
S-a întors acasă, la Arad, dedicându-se exclusiv medicinei. A rămas apropiat de lumea fotbalului. Spre exemplu, în vara lui 2008 era alături de marea familie alb-roșie, la comemorarea a patru decenii de la moartea lui Iosif Petschovsky. A fost întâlnirea prin care Old-boys UTA aducea la Arad nume fantastice ale fotbalului românesc – Domide, Oaidă, Dinulescu, Pantea, Igna, Pojoni, Bacoș. Și Ioan Ciosescu.
Dumnezeu să-l odihnească!

Recomandările redacției