Accentul din titlu nu se referă la diminuarea prețuirii pentru câinii vagabonzi sau metiși, cum li se mai spune celor fără stăpân. Personal, îi consider cei mai buni câini, cei mai afectuoși, mai inteligenți sau mai dăruiți, sinceri și fideli. Sunt gata să facă orice pentru tine și să îți ierte în orice clipă și total necondiționat orice ieșire nervoasă pe care ai avut-o asupra lor. Sunt foarte mulți care gândesc ca mine, tocmai de aceea se duc la adăposturile pentru câini și adoptă suflete patrupede. A fost și cazul lui Zeus, câinele care a fost adoptat de niște arădeni, dar care înainte de a fi salvat a murit de la o banală operație de castrare, efectuată de medicul veterinar de la Adăpostul de câini de pe Bodrogului. Revoltător!
Cazul a fost mediatizat, ocazie cu care s-a aflat că nu este singular, iar ororile care se petrec la Adăpostul pentru câini de pe Bodrogului par să creeze mai degrabă o imagine a unui atelier de tortură decât a unui adăpost pentru câinii năpăstuiți. Oamenii au cerut să se facă anchetă, iar dacă există vinovați cu intenție atunci să se facă dreptate. Pentru că nimeni autorizat nu a mișcat nici un deget în acest sens, oamenii au început să protesteze pe rețelele de socializare și să aducă jucării pentru câini în fața primăriei poate, poate mesajul lor va fi în cele din urmă auzit.
Protestul este unul de bun simț și chiar necesar, având în vedere multele semne de întrebare care se abat asupra adăpostului de pe Bodrogului, dar ar fi bine să și rămână unul normal și să nu dea în ridicol. În momentul în care se aprind lumânări pentru bietul câine Zeus sau unii iubitori de animale și mai zeloși rostesc chiar rugăciuni granița normalului este sărită. Mai lipsește un pas să-i facem bietului animal o slujbă de Parastas, cu preoți și cu tot alaiul.
Este revoltător ce s-a întâmplat cu Zeus și cu ceilalți câini și este normal să se ceară lămuriri. Orice om normal nu poate fi de acord cu chinuirea animalelor, să rămânem indiferenți la ce se întâmplă acolo. Dar în același timp să nu cădem în latura cealaltă, poate la fel de periculoasă. Câinii și orice alt animal de pe planeta asta nu este egal cu omul. Indiferent cât de mare este gradul de nemernicie al unui om și oricât de simpatice și recunoscătoare ne sunt animalele, acestea nu trebuie să fie pe aceiași treaptă cu omul.
Și eu am doi câini, ambii ciobănești carpatini de Bucovina: Weis și Aida. Sunt primii câini de rasă pe care îi am, până acum nu am avut decât maidanezi. Ultima e din timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Africa – de acolo îi și vine numele, Aida, fiind cu pete negre – , deci mult nu prea ar mai avea de trăit. Dar sunt sigur că atunci când vor muri nu le voi pune nici lumânare, nu îmi voi invita nici vecinii la priveghi și nici nu voi chema preotul să țină slujbă de înmormântare.
Cu riscul de a-mi atrage și mai multe antipatii, rămân consecvent în ideea că animalele, oricât de mult ținem la ele și le iubim, nu sunt la fel de importante ca viața unui om. A murit câinele Zeus și am ieșit în stradă. Dar zilnic, sub ochii noștri există copii maltratați, puși la cerșit, ori forțați să se prostitueze. Alți copii dispar pur și simplu, cum este cazul lui Sebastian în vârstă de 7 ani, de la Vânători, dispărut de două luni de zile, victimă cel mai probabil a traficului cu minori, și nimeni nu s-a gândit să aprindă lumânări, să se roage sau să protesteze în fața primăriei.
Așadar, să iubim și animalele, dar înainte de asta să iubim oamenii.
