de Arhim. Teofan Mada

Mulți se întreabă astăzi „de ce au loc diviziunile, luptele, războiul, moartea, fanatismul, distrugerea printre tineri? De ce există această dorință de a ne autodistruge?” În prima pagină a Bibliei, după toate minunățiile pe care le-a făcut Dumnezeu, un frate își ucide propriul frate. Spiritul răului ne duce la distrugere, spiritul răului ne duce la neunire, ne duce la dezbinare, ne duce la „tribalism”, la corupție, la dependențe, de alcool, de droguri… Ne duce la distrugere prin fanatism.
„Ce-i de făcut pentru ca un fanatism ideologic să nu ne fure un frate, să nu ne fure un prieten?” Există un cuvânt care poate să pară incomod, dar nu vreau să-l evit pentru că noi toți, mici și mari, avem nevoie de el: rugăciune. Un bărbat sau o femeie pierde ce este mai bun din ființa sa umană, pierde ce este mai bun din omenitatea sa, când uită să se roage, pentru că se simte atotsuficient, atotputernic, veșnic în funcție, pentru că se simte „căsătorit cu puterea”, deoarece nu simte nevoia să ceară ajutor de la Domnul în fața atâtor tristeți, eșecuri, dureri și tragedii.
Viața este plină de dificultăți, dar există două moduri de a privi la dificultăți: ori sunt privite drept ceva care te blochează, care te împiedică existențial, care te ține oprit, ori sunt privite ca o oportunitate reală. Ne revine nouă să alegem. Pentru cineva, o dificultate poate fi un drum de a nimici, de a călca în picioare, de distrugere sau chiar poate fi o oportunitate pentru a depăși situația mea, aceea a familiei mele, a comunității mele, a țării mele?
Tineri și tinere, nu trăim în cer, trăim pe pământ. Și pământul este plin de dificultăți. Pământul este plin nu numai de dificultăți, dar și de invitații de a devia spre cel rău. Însă există ceva ce voi toți tinerii aveți, care durează pentru un anumit timp, un timp mai mult sau mai puțin lung: capacitatea de a alege ce drum vreau să aleg, care dintre aceste lucruri vreau să-l aleg: să mă las înfrânt de dificultate, sau să transform dificultatea într-o oportunitate pentru ca să pot învinge eu?
Câteva dintre dificultățile pe care voi le cunoașteți bine sunt adevărate provocări. Deci mai întâi o întrebare: voi vreți să depășiți aceste provocări sau să vă lăsați învinși de provocări? Voi sunteți ca acei sportivi care, atunci când vin aici să joace pe stadion, vreți să învingeți, sau ca aceia care deja au vândut altora victoria și și-au pus banii în buzunar? Vă revine vouă alegerea!
O provocare pe care mulți o menționează este aceea a „tribalismului”. „Tribalismul” distruge o comunitate, o națiune, o identitate. „Tribalismul” înseamnă a ține mâinile ascunse în spate și a avea o piatră în fiecare mână pentru a o arunca împotriva altuia. „Tribalismul” se învinge numai cu urechea, cu inima și cu mâna. Cu urechea, ascultând tolerant: care este cultura ta? De ce ești așa? De ce are comunitatea ta acest obicei, această obișnuință? Comunitatea ta se simte superioară sau inferioară? Cu inima: odată ce am ascultat cu urechile răspunsul, deschid inima mea și apoi întind mâna pentru a continua dialogul. Dacă voi nu dialogați, dacă nu tolerați și nu vă ascultați între voi, atunci va exista mereu „tribalismul”, care este ca o molie care roade societatea și comunitățile noastre religioase. Ieri, 16 noiembrie, a fost declarată o zi internațională de toleranță. Este o zi care ne invită, pe noi toți tinerii și adulții să ne luăm cu toții de mână,  să ne ridicăm în picioare și ne luăm de mână ca semn împotriva „tribalismului”. Toți suntem o unică na­țiune! Toți suntem o unică și mare comunitate! Așa trebuie să fie inima noastră. „Tribalismul” nu înseamnă numai a ridica mâna astăzi, aceasta nu este numai dorința, ci este decizia. Însă „tribalismul” este o realitate dureroasă de toate zilele. A învinge „tribalismul” presupune o lucrare și implicare de toate zilele, este o lucrare a urechii: a-l asculta pe celălalt; este o activitate a inimii: a deschide inima mea față de celălalt; o faptă a mâinii: a da mâna unul cu altul…să întindem mâna unul altuia. Și acum și mâine să ne dăm mâna unii altora… „Nu tribalismului!”.

Recomandările redacției