Cultura de salcâm pentru biomasă este o sursă energetică alternativă pentru care sunt disponibile şi fonduri europene prin PNRR, a afirmat, joi, silvicultorul orădean Ruben Budău, care a făcut o prezentare pe această temă în simpozionul din cadrul Manifestărilor Internaţionale ale Silvicultorilor organizate la Băile Felix.”Salcâmul îl întâlnim destul de frecvent, este foarte popular şi are o capacitate extraordinară de a furniza biomasă într-un termen foarte scurt. Adică nu mai aşteptăm 80-100 de ani, ci undeva la cinci sau 10 ani. Cultura de salcâm poate fi realizată fie în pădure, care creşte în 20-25 de ani sau putem vorbi de biomasă în plantaţii energetice, unde avem un ciclu de producţie scurt şi încă din anul doi putem avea 15-20 de tone de biomasă pe hectar”, a declarat, pentru AGERPRES, dr. ing. Ruben Budău, şef de lucrări în cadrul Departamentul de Silvicultură şi Inginerie Forestieră al Facultăţii de Protecţia Mediului Oradea. Cu un doctorat în cultura salcâmului, specialistul a explicat că, în mediu forestier, se valorifică astfel acele terenuri care fie nu sunt productive agricol, fie sunt expuse eroziunii eoliene, cum sunt cele din sudul Olteniei.”Am dorit să readuc în atenţie salcâmul ca sursă de biomasă, pentru peleţi, pentru biocombustibil, deoarece are valoare energetică mare, creşte repede, are ciclu de producţie foarte scurt şi la un cost redus. Pe lângă tehnicile moderne de obţinere a energiei prin sisteme complexe eoliene, solare sau fluviale, biomasa lemnoasă obţinută într-un ciclu scurt de producţie prezintă o importanţă deosebită pentru realizarea energiei”, a explicat Ruben Budău. Potrivit acestuia, biomasa, în general, este considerată a patra sursă de energie pe glob. În ultimele două decenii, tot mai multe suprafeţe de teren agricol au început să fie cultivate cu specii producătoare de cantităţi însemnate de biomasă vegetală, utilizabilă în fabricarea biocombustibililor. Salcâmul s-a dovedit, de la bun început, o specie „aproape perfectă” pentru acest scop, a menţionat el, deoarece are câteva proprietăţi pe deplin compatibile cu necesităţile producţiei de energie: creştere foarte viguroasă în faza juvenilă, o mare capacitate se lăstărire, lemn cu densitate mare, producţie ridicată de substanţă uscată, o combustibilitate excelentă, durată relativ scurtă de uscare a biomasei şi tehnologii uşoare şi bine cunoscute de recoltare şi procesare a biomasei. Specialistul silvicultor a afirmat că salcâmul pentru biomasă este o oportunitate începând de la fiecare gospodărie din mediul rural şi până la marii antreprenori. „Decât să menţină un teren degradat în stare deplorabilă şi neutilizat, salcâmul este una dintre soluţiile în a da valoare terenului respectiv. Deci de la gospodăria rurală, simplă, până la marii întreprinzători. Pentru că banii care se dau prin PNRR sunt în sume foarte frumoase, iar salcâmul are o rubrică specială evidenţiată”, a subliniat Budău.
În Europa, de departe, cel mai mare cultivator de salcâm este Ungaria, cu peste 345.000 de hectare. Date recente, din 2013, arată că suprafaţa ocupată de salcâm în România se ridică la 250.000 de hectare, în timp ce în Franţa sunt înregistrate circa 100.000 de hectare. În Asia, mari cultivatoare de salcâm sunt Republica Koreea, cu 1,22 milioane de hectare şi China, cu un milion de hectare. (sursa: Agerpres )
