Puțin și-ar fi imaginat în urmă cu o săptămână că următoarele 7 zile vor însemna o pagină de istorie pentru sportul românesc. Subfinanțat, adus în derizoriu de mare parte a societății, acest fenomen trăia din sclipiri sporadice apărute ici și colo în diferite discipline sportive, de regulă altele decât cele intens mediatizate. În acest context, ceea ce am trăit noi, toți iubitorii sportului, în aceste zile este, fără exagerare, echivalentul unui miracol.

Seria fantastică a fost deschisă duminica trecută de Cătălin Chirilă, cel care a devenit campion mondial la kaiac-canoe în proba de canoe simplu pe distanța de 1000 de metri. Într-o țară care încă gestionează cu greu durerea despărțirii de uriașul Ivan Patzaichin, apariția „de nicăieri“ a acestui lipovean destoinic, a avut conotații simbolice evidente.

Miracolul a continuat să vină pe ape: România s-a întors de la Campionatul European de canotaj de la München cu 5 medalii de aur și 3 de bronz, performanță realmente uluitoare. Ioana Vrânceanu și Denisa Tîlvescu la dublu rame feminin, Marius Cozmiuc și Sergiu Bejan la dublu rame masculin, Ancuța Bodnar și Simona Radiș la dublu vâsle feminin, Ionela Cozmiuc la simplu vâsle, categoria ușoară, Magdalena Rusu, Iuliana Buhuș, Ancuța Bodnar, Denisa Tîlvescu, Mădălina Bereș, Amalia Bereș, Ioana Vrânceanu, Simona Radiș și Adrian Munteanu la 8+1 feminin sunt performerii „de aur“ ai României, în timp ce medaliile de bronz au fost aduse de  Mădălina Bereș, Iuliana Buhuș, Magdalena Rusu și Amalia Bereș la patru rame feminin, Mihăiță Țigănescu, Mugurel Vasile Semciuc, Ștefan-Constantin Berariu și Florin Lehaci la patru rame masculin și Mihai Chiriuță, Ciprian Tudosă, Ioan Prundeanu și Marin Enache la patru vâsle masculin.

Cireașa de pe tort a pus-o însă cine altul decât uluitorul DAVID POPOVICI, cel care la Campionatele Europene de la Roma a reușit sâmbătă seara nu doar să câștige medalia de aur dar să și bată recordul mondial la 100 de metri liber, cu un timp de 46,86 secunde. Ceea ce a reușit sportivul nostru nu doar că îl plasează în aceeași galerie cu uriașii Nadia, Ivan și Ilie dar îl transformă, dacă ne e permis să împrumutăm epitete din fotbal, într-un „extraterestru“ sau „galactic“ al sportului mondial. Și asta la doar 17 ani! Nu există epitete care să descrie suficient performanța înotătorului nostru și în mod cert încă nu realizăm ce reprezintă acest fenomen numit David Popovici pentru istoria sportului mondial. Previziunile îl așază la finalul carierei alături de „legende ale Olimpului“ precum Michael Jordan, Roger Federar, Michael Schumacher sau Muhammad Ali. Și, pentru că un record mondial înseamnă pentru „băiatul care înoată repede“ doar „o distracție“, în această seară, David a mai luat un aur și în proba de 200 de metri liber. Dublu campion european la capătul unui turneu care pentru fenomenul nostru a părut doar o banală plimbare în parc.

Și, dacă ați crezut că performanțele au venit din apă, v-ați înșelat. Întorcându-ne pe uscat am putut asista la revenirea extraordinară a Simonei Halep în Top 10 mondial. Măcinată de accidentări și incertitudini, asaltată de mesaje toxice și previziuni sumbre din partea unor specialiști de carton, Simo s-a reinventat lângă antrenorul Patrick Mouratoglou și, la 30 de ani a început în acest an un nou asalt asupra Everestului tenisului mondial. N-a fost să fie nici Roland Garros și nici Wimbledon, deși a fost aproape în ambele turnee, însă ieri, odată cu titlul câștigat în turneul de la Toronto, Simona a urcat de pe locul 15 pe locul 6 în ierarhia WTA și a închis gura tuturor cioclilor care de ani de zile prevestesc cu o stăruință demnă de o cauză mai bună, declinul marii noastre campioane. Simo s-a întors și racheta ei încă promite multe lucruri memorabile.

Greu de crezut că toate aceste lucruri ni s-au întâmplat într-o săptămână. Ținând cont de experiența ultimilor ani, e greu de crezut de asemenea că vom înțelege momentul și mesajul. Ar fi bine totuși să o facem. Dacă sportul românesc, politizat, subfinanțat și marginalizat de societate, așa cum este el în momentul de față, poate produce asemenea campioni, vă dați seama ce-am putea realiza în acest domeniu, dacă ar fi gestionat și manageriat în mod profesionist, așa cum se întâmplă în alte țări?! E incredibil că după tot ce am făcut și nu am făcut în acest domeniu, încă stăm pe o mină de aur. Ne apucăm totuși să o exploatăm?!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recomandările redacției