A fost o săptămână politică destul de interesantă, două evenimente atrăgând în mod deosebit atenția, ambele având legătură cu data de 7 februarie. Mai întâi, a fost știrea bombă că șefii de la București ai PNL, în frunte cu Ludovic Orban, le-au cerut liderilor de la Arad să nu lanseze candidații la alegerile locale pe data de 7 februarie, pentru că doar conducerea centrală poate decide cine candidează pentru Primăria Aradului și președinția Consiliului Județean, după terminarea sondajului. Fiind arhicunoscute disputele legate de viitorul candidat al PNL la Primăria Aradului, unii s-au grăbit să spună că s-ar putea să apară surprize. Am pus pariu că nu se va întâmpla nimic, ci PNL își va vedea mai departe de program, fără să se sinchisească de ce zice Bucureștiul. Așa a și fost, la întâlnirea de la București, la care s-a cerut amânarea lansării, Iustin Cionca, prim-vicepreședinte al PNL Arad și președinte al CJA, candidat pentru un nou mandat, le-a explicat șefilor că dorința lor nu poate fi îndeplinită și totul va decurge conform programului. Nu știu dacă le-o fi spus să-și vadă de moțiune, că organizațiile din țară nu pot să stea să aștepte, nici în car, nici în căruță, nici la dracu-n tileguță, până când guvernul PNL se va învrednici să decidă odată cum vor fi alegerile pentru primari, într-un tur sau în două, dacă vor fi sau nu vor fi alegeri parlamentare anticipate sau nu. Cert este că a rămas cum au stabilit arădenii, lansările au avut loc fix pe 7 februarie. A fost o demonstraţie de forţă, în stil PDL, cu peste 4000 de oameni aplaudându-i pe liberali. Mă îndoiesc că ar fi posibil să mai avem vreo surpriză de la Bucureşti, nu riscă nimeni să provoace tulburări într-o organizaţie atât de puternică.
Mica mare surpriză
Atitudinea PNL Arad nu a constituit pentru mine nicio surpriză, organizația arădeană, încă de pe vremea când se numea PD și, mai apoi, PDL, nu a fost obedientă în relația cu conducerea centrală, nu s-a supus unor decizii ale centrului care i-ar fi adus prejudicii. A avut întotdeauna câștig de cauză, nu numai pentru că mereu a fost printre cele mai puternice organizații din țară, ci și pentru că de fiecare dată a găsit argumente statutare pentru acțiunile sale. Așadar, eram sigur că și de această dată vor refuza să respecte indicațiile prețioase. În schimb, nu m-am așteptat ca așa ceva să se întâmple la PSD Arad ! Recunosc, pentru mine a fost o mare surpriză, pentru că întotdeauna organizaţia arădeană a respectat deciziile centrului, indiferent că acestea erau sau nu erau pe statutul partidului.
Să recapitulăm: Conducerea centrală a PSD a stabilit o foaie de parcurs pentru organizarea Conferințelor Județene Extraordinare în toată țara, în pregătirea congresului. Pe 7 februarie s-au prevăzut alegeri în mai multe județe, printre care și Aradul. Toată lumea a zis că e OK, pe 7 februarie va fi Conferința Județeană Extraordinară, care va alege noua conducere a PSD Arad. S-au parcurs toate etapele pregătitoare și a apărut prima surpriză: pentru funcția de președinte candidează și senatorul Mihai Fifor ! Pentru prima dată s-a recunoscut oficial ceea ce știa toată lumea, adică războiul surd între Căprar și Fifor. Dintr-o dată, acesta izbucnește în public, taberele celor doi candidați încep să arunce acuze reciproce. Cade bomba: conducerea centrală decide amânarea Conferinței Județene Extraordinare, cu doar o zi înainte de aceasta! Și, acum, cade adevărata bombă: Căprar refuză să amâne alegerile, invocând, culmea, aceleași motive pe care le-a prezentat Iu stin Cionca, prim-vicepreședintele PNL Arad, la București: avem o agendă, trebuie să ne stabilim candidații, nu putem aștepta până după congres, dați-ne pace să ne facem treaba, mai ales că voi ați decis ca alegerile la Arad să fie pe 7 februarie. Nu scrie nicăieri în statut că la alegeri trebuie să fie prezent cineva din conducerea centrală, nu puteți să veniți, să fiți sănătoși, noi am respectat statutul şi deciziile conducerii centrale !
Unda de şoc
Dacă, aşa cum spuneam, la PNL nu vor exista reacţii negative de la centru, nu sunt sigur că la fel va fi şi în cazul PSD Arad. De fapt, sunt absolut sigur că va fi mare tărăboi, iar Fifor nu va sta cu mâinile în sân. Cu doar câteva ore înainte de Conferinţa Extraordinară, m-a sunat şi a precizat că el nu se retrage din competiţia pentru funcţia de preşedinte al PSD Arad, ci doar refuză să participe la conferinţă, pentru că aceasta este organizată cu încălcarea deciziilor conducerii centrale. După părerea sa, conferinţa de la Arad va fi invalidată şi se vor lua măsuri drastice. Într-adevăr, ar fi ceva pe stilul PSD, care de-a lungul existenţei sale a cunoscut permanent certuri şi lupte interne surde, atât la nivel mare cât şi la nivel de judeţe. Este drept, de fiecare dată totul s-a încheiat cu declaraţii de unitate şi forţă a partidului, însă acestea au făcute de către tabăra câştigătoare. Trebuie, însă, avute în vedere câteva elemente, nu lipsite de importanţă. Mai întâi, în aceeaşi zi, adică pe 7 februarie, au avut loc în mai multe judeţe conferinţe judeţene extraordinare, chiar dacă nu a putut participa nimeni de la centru. Ce face conducerea centrală, le invalidează pe toate, punându-şi în cap filiale puternice, cum ar fi, de pildă, cea a lui Marian Oprişan, care, tot vineri, a fost reales cu surle şi trâmbiţe? Apoi, capul principal de acuzare la adresa lui Căprar este destul de subţire. Se susţine că decizia de amânare a alegerilor la Arad a fost faptul că Dorel Căprar nu a respectat deciziile Cex privind participanţii la o conferinţă extraordinară, ci a invitat mai multe persoane, respectiv delegaţi. Da, au participat, dar Căprar a fost suficient de prudent, votând doar acele persoane desemnate de către Cex.
Ce s-a întâmplat, de fapt?
Pe ultima sută de metri, preşedintele interimar al PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că a decis amânarea conferinţei din cauza problemelor pe care le are Dorel Căprar cu dosarul şpăgii în vămi şi că intenţia lui era de a numi, până la clarificarea situaţiei lui Căprar, un interimar la PSD Arad. Dacă ar fi fost aşa, de ce nu l-a numit de la bun început, de ce a aprobat organizarea alegerilor pe data de 7 februarie? Nu cumva pentru că Fifor a decis să candideze, pentru a fi ales de către organizaţie, nu numit de la centru? Mai multe surse din interiorul PSD Arad spun că Mihai Fifor era sigur că are şanse mari să câştige, având în vedere numărul restrâns de participanţi ca urmare a deciziei Cex-ului, însă cu o zi înainte de alegeri a constatat că demersurile sale de atragere a susţinătorilor au eluat, Căprar urmând să câştige detaşat. Drept urmare, i-a cerut lui Ciolacu să decidă amânarea Conferinţei. Se pune întrebarea de ce nu a acceptat Căprar amânarea, ci a decis să ţină alegerile? Simplu, pentru că ştia că nu mai târziu de luni urma ca Mihai Fifor să fie numit interimar în locul lui. Cu Fifor interimar până după congres, soarta lui Căprar ar fi fost pecetluită, nu doar că pierdea orice şansă de a reveni pe funţie la Conferinţa Judeţeană la termen, ci putea să-şi ia adio de la un loc eligibil pe liste la alegerile parlamentare. Asta, în timp ce Fifor şi-ar fi rezervat locul 1 la Senat şi realegerea în funcţia de preşedinte al PSD Arad.
Şi, pentru că tot am pomenit de congres, nu exclud posibilitatea ca Marcel Ciolacu să fi fost convins să amâne alegerile de la Arad şi să-l mazilească pe Căprar pentru că ar fi aflat că organizaţia arădeană, cu Dorel Căprar la cârmă, nu l-ar fi votat la congres. Spun acest lucru, pentru că, iată, la Conferinţa de vineri a fost adoptată şi o rezoluţie, potrivit căreia Aradul sprijină candidatura lui Grindeanu sau Dâncu. Mă întreb, dacă Ciolacu nu ar fi cerut amânarea alegerilor, ar mai fi fost adoptată această această Rezoluţie?
