Datorită faptului că Simona Halep, nr. 1 mondial în clasamentul WTA, a reușit în cele din urmă să-și învingă tracul, să-și învingă ghinionul, să își învingă prostul obicei de a se lăsa dominată într-o finală de maximă importanță și să câștige pe cale de consecință turneul de la Roland Garros, a fost pentru noi românii o sărbătoare a tenisului. Asta, și datorită faptului în care a reușit să revină în meciul cu americanca Sloane Stephens, când după primul set, lucrurile păreau tranșate în favoarea negresei. Nu a fost să fie așa, românca reușind să câștige primul titlu de grand slam din carieră, la 40 de ani după ce Virginia Ruzici obținea și ea victoria finală la Roland Garros.
De câteva zile, ne aflăm în plină sărbătoare a fotbalului, Campionatul Mondial din Rusia lui Putin debutând în forță. Nu au trecut decât patru zile de la începerea competiției și am avut parte nu numai de meciuri adevărate, ci și de răsturnări de situație, de surprize, de goluri frumoase, de ratări monumentale, într-un cuvânt, de fotbal adevărat, nu de țurca penibilă care se joacă pe la noi, prin Liga 1 și mai ales prin Liga 2, unde mulți dintre așa-zișii fotbaliști și antrenori nu fac decât să păcălească fotbalul. Iar în fotbal ca și în viață de cele mai multe ori primești ceea ce dai. Iar dacă penibilii de la UTA nu sunt în stare decât să plimbe mingea pe maidan, nici nu prea pot avea pretenția la mai mult de la un sport care i-ar putea face milionari în euro, cel puțin. Fotbaliștii adevărți sunt însă la televizor, joacă prin cupele europene, iar acum la Campionatul Mondial, chiar dacă sunt componenți ai unor echipe mici, cum ar fi Iranul sau Islanda. Fotbaliștii adevărați dau tot ceea ce pot pe teren, chiar și atunci când toată lumea crede că nu au nicio șansă.
Dacă până acum am scris despre sărbătoarea tenisului și sărbătoarea fotbalului, deci despre două sărbători ale sportului, să trecem și la sărbătoarea adevărului. Nu, nu este vorba nici despre Kovesi și nici despre DNA. Este vorba despre scandalul de la ADI Deșeuri, unde directorul Adrian Țolea este la cuțite cu președintele Sergiu Bîlcea, care este și vicepreședintele Consiliului Județean post ocupat în trecut și de Țolea. Având în vedere că Țolea și Bîlcea au început să-și dea la picioare pe unde apucă, avem șansa și noi să aflăm câte ceva despre dedesubturile contractului cu RETIM, cu atât mai mult cu cât sunt unele voci care susțin că în spatele acestuia ar sta interese foarte mari. Or, prin modul în care a „descălecat” RETIM la Arad s-a dovedit că salubrizarea municipiului cel puțin a fost o pălărie mult prea mare. Dacă a fost așa, dacă contractul a fost atribuit unei firme care nu era pregătită, cineva ar cam trebui să plătească. Nu știu cine, dar faptul că instituțiile statului primesc tot felul de sesizări cu privire la situația de la ADI, ca urmare a luptei intestine dintre Țolea și Bîlcea, nu poate decât să mă bucure. Este începutul unei sărbători a adevărului. Și ar trebui să-i bucure și pe arădenii puși să plătească pentru un serviciu de care nu au beneficiat o bună bucată de timp.

Recomandările redacției