Ar fi frumos să ai impresia că te plimbi printr-un muzeu în aer liber, că acestea sunt expoziții încărcate cu istorie, care duc ușor către o tentă renascentistă și cumva îmbinată în cotidian. Din păcate nu ai câștigat un bilet la muzeu, ci ai primit o plimbare gratuită, la fel ca și interesul față de scările din Parcul Copiilor și Eminescu. Da, ai putea spune că pășești treptele istoriei Aradului, însă nu într-o manieră lăudabilă. În 1970 Aradul este amenințat de inundații. În luna mai nivelul Mureșului a ajuns la cote maxime, ajungând în unele zone să atingă șapte metri. După aproape 51 de ani, scările din parc au rămas aceleași, mai puțin structura acestora și starea lor care, după cum se vede, este una precară. O secundă de neatenție și poți risca să te rănești. Scările sunt fisurate, ciobite și instabile. Există porțiuni în care nici măcar nu mai există scări, doar rămășițe. Au ajuns un adevărat pericol, mai ales pentru cei mici și cei vârstnici. Parcul este cel mai mult frecventat de aceste categorii de vârste. Este trist să vezi cum un loc de joacă, un punct de întâlnire al celor tineri și nu numai, situat în centrul orașului are aceste elemente în stadiu avansat de degradare. Sau mai bine optăm pentru varianta „Parcul Copiilor și Eminescu promovează moda vintage” pe principiul vinului: cu cât este mai vechi, cu atât mai gustos și prețios. Acum este teritoriul șobolanilor care și-au construit locuințele în tufișuri, care și acestea au rămas la voia sorții. Posibil ca acestea să aibă un rol decorativ… acum câțiva ani… deoarece acum sunt uscate și împrăștiate în toate părțile, nicidecum nu oferă un aspect îngrijit. În aceste condiții, cele două parcuri sunt și ele „bune” la ceva: servesc drept adăpost pentru șoareci și șobolani. Măcar ei nu își rup picioarele pe trepte. Roxana Păulișan
  • Cetățean spune:

    Ce se poate comenta? Nepăsare,dispreț față de orașul Arad,față de locuitorii săi.Nu cred că nu se pot găsi bani,pentru a îndrepta lucrurile.Stimați aleși locali:Nu treceți cu nepăsare pe lângă lucrurile așa zis mărunte!Sunt aproape la fel de importante ca și marile proiecte.Rezolvați-le cât mai repede pentru a reda înfățișarea de altă dată a orașului nostru drag.

  • Zarandan spune:

    Bravoooo Roxi, excelent scris ! Iată că noua generație de jurnaliști poate și altceva decât copy paste după comunicate oficiale! Cu articolul tău mi-ai amintit de un poem extraordinar al lui A. Păunescu din “Fântâna somnambulă”, adică din perioada când poetul nu se predase, cu trup și suflet, partidului comunist: “In lumea plină de cărări/ Eu sunt un om pe niște scări”. Ce-am vrut să-ți spun cu această evocare? Că suntem singurii răspunzători pentru ceea ce facem cu talentul nostru. Talent pe care, m-am convins din cele două articole, cu siguranța îl ai. Așa că atenție la scări !!!

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției