„Vreau să schimb lumea“. Acesta este răspunsul standard în patru din cinci situații, la tot felul de concursuri televizate, cel puțin înainte de pandemie, la întrebarea de tipul – cum vede participantul viitorul planetei?  Și la noi, unul dintre marile posturi de televiziune, face acest joc. Găsește oameni, care, aproape invariabil, vor să schimbe lumea. Vorba unui prieten de-al meu „Când aud vreunul din ăsta, care vrea să chimbe lumea, mă apucă groaza“. Dar avem și la Arad,  indivizi, mai ales dintre aceia care fac parte din grupul acelora care vor să reînnoiască Europa. Oamenii au soluții la orice. La nivel mic știu să economisească bugetul local. Cu 10 milioane de lei făceau 150 de locuri de parcare. Dacă socotești bine, un loc de parcare iese mai scump decât o mașină nouă. Au soluții la orice. Ce mai, sunt buni să schimbe lumea. Pe hârtie și din vorbe. Dar și la nivel mai mare, european avem și noi un… exemplar de europarlamentar de Arad. Care, ce a zis, nu mai departe de acum câteva zile? Ia auziți: „economia mondială se află într-o continuă schimbare, iar industria europeană, în acest context, trebuie să se adapteze într-un mod rapid pentru a face față noilor provocări”. Luarea de poziție a europarlamentarului vine în contextul noii strategii industriale. Iar mesajul, transmis așa cu  gravitate, este ca și cum ar lăsa să se înțeleagă că ar fi unul dintre aceia care „desenează“ viitorul. „Cunoaștem cu toții că industria Europei a fost motorul, a impulsionat modificările majore și și-a pus amprenta într-un mod evident asupra economiei mondiale. Acum industria europeană are nevoie de o altă abordare, de un alt impuls pentru a face față concurenței mondiale, dar și de a îndeplini obiectivele noii politici europene care privesc ecologia și digitalizarea“. Un discurs molfăit, care nu spune nimic. Bla, bla-uri. Cel mult, ceva de felul: să fie bine, ca să nu fie rău . Și ei mai vor și  să reînnoiască Europa și lumea deopotrivă. „Noua strategie industrială va ajuta industria europeană să-și îndeplinească obiectivele pentru o industrie mai verde, mai circulară și competitivă, mai digitală. Modelul de succes al alianțelor industriale la nivel european precum cel în domeniul bateriilor, al plasticului sau a microelectronicii va fi extins dorindu-se apariția unor noi alianțe industriale, precum cea a hidrogenului curat sau a alianței industriilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon“.  Nu ar fi fost nimic, la urma urmei. Fiecare e liber să spună ce vrea. Numai că există o problemă. Tot clamau în  toate cele patru zări  că vor  face altfel de politică. Desigur, se-nțelege, cu altfel de oameni. Au stat patru luni ca să împartă funcții. Iar fostul ministru Voiculescu n-a fost în stare să scoată o diplomă, ci doar o hârtie, o adeverință, din care nu rezultă ce ar fi trebuit. De hidrogen a făcut vorbire și actualul ministru al transporturilor. De trenuri nepoluante, cu propulsie pe bază de hidrogen. Noi, acum, ne „târâm“ în medie cu 50 kilometri la oră, dar… sărim la viteze din trei cifre. Din gură, bineînțeles. Așa că, până să schimbăm lumea, mai bine am începe să facem lucrurile simple. Dar să le facem bine. Alea de bun simț. Altfel, până la un viitor verde, situația actuală poate deveni tot mai albastră…

Recomandările redacției