Scriitorii arădeni, o rușine pentru șefi?

Odată puși sau aleși pe funcții publice, mai-marii unei obște se manifestă după cum îi lasă conștiința, bunul simț sau cultura dumnealor cea generală. Așa că nu-i deloc de mirare că unii „forțoși pe funcții“, se exprimă românește „ca dracu“, cum bine spunea clasicul în viață, tizul meu Roman. Nu de puține ori, acești tipi cu funcții ar trebui condamnați pentru siluirea, violarea orală şi în scris a limbii, ori pentru lipsa lor de cultură. Acești indivizi cu funcții, nu toți, evident, fug ca dracul de tămâie de actul cultural în general, de tot ceea ce ține de cultură, fiind pentru ei ceva plictisitor, aproape inutil. Și se poartă ca și când fuga de mișcarea culturală ar fi un gest pozitiv, normal. Ceea ce nu-i împiedică să taie în draci panglici inaugurale la amândouă capete ale unui pod, la fiecare sută de metri de autostradă sau la vreun parc situat în mijlocul unei păduri. Normal, acolo pot dumnealor să fie populari, să demonstreze vulgului cât sunt ei de interesați față de binele public.
În weekend-ul ce tocmai se duse a avut loc la Arad un eveniment literar de excepție, atât pentru întreaga Românie cât și pentru partea ei dinspre Vestul Apropiat. Este vorba despre acordarea de premii literare unor membri ai Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, manifestare botezată frumos și adevărat, „Gala Pre­- miilor Uniunii Scriitorilor“precum și lansarea consistentului dicționar „Literatura Vestului Apropiat“ semnat de criticul arădean Gheorghe Mocuța.
Juriul, format din trei scriitori de prestigiu – Ioan Matiuț, Lucia Cuciureanu și Gheorghe Mocuța – a oferit premii celor mai de succes autori din filiala arădeană. Aceste premii constau în acordarea unei diplome, precum și a unor bani oferiți de Centrul Cultural Județean Arad.
Cu vădit regret în glas (aproape cu jenă), președintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, poetul Vasile Dan încerca să motiveze că niște domni sau doamne de la cultura județeană din Arad n-au putut să vină să înmâneze premiile din cauză, că pentru că…
Deci, deși au oferit premii scriitorilor din a doua filială pe țară ca importanță care este filiala arădeană, reprezentanții culturii arădene oficiale au fost în altă parte, unde li s-a părut mai onorant; scriitorimea arădeană neoferindu-le suficiente satisfacții înalt-prea-importanței lor personalități. Era probabil sub demnitatea dumnealor, premiul oferit fiind, pesemne, un gest de bon-ton, care dădea bine la public și se mai motiva cheltuirea unor sume din paraua publică.
Oare le-o fi fost rușine de viața literară din Arad, de n-au fost pre­zenţi?  Ciudat, dar unor scriitori din județele Bihor, Satu Mare, Caraș-Severin, Brașov, Timiș, Hunedoara, Voivodina-Serbia nu le-a fost. Aceștia și-au lăsat filialele lor și s-au înscris ca membri în filiala arădeană, recunoscută fiind ca una din cele mai bune filiale ale scriitorilor din România.