Scriitorii Aradului au fost oaspeţi de seamă ai Zilelor Curticiului

Au fost, iată, şi Zilele Curticiului, minune care a ţinut, ca orice minune care se respectă, trei zile: de vineri până duminică. Multe au fost manifestările organizate de autorităţile locale, toate frumoase şi mai mult decât atractive, demne de locuitorii acestui mic orăşel din Câmpia de Vest care este, totuşi, cea mai mare poartă feroviară a ţării.

Printr-un accident al soartei (fericit şi nefericit în egală măsură), şi dintr-un determinism profesional oricum asumat, semnatarul rândurilor de mai jos a asistat la una dintre manifestări: întâlnirea scriitorilor din Arad cu publicul din Curtici şi a scriitorilor din Arad între ei – două întâlniri într-una singură şi care se-ntâmplă să se-ntâmple destul de rar (din păcate).

Trebuie spus obligatoriu şi răspicat că venirea scriitorilor arădeni la Curtici a fost posibilă datorită iniţiativei profesorului curticean Gheorghe Mocuţa, unul dintre scriitorii solizi ai Aradului (poet, eseist şi critic redutabil), şi a tânărului, energicului şi inimosului primar Bogdan Ban. Cum de s-a reuşit la Curtici performanţa de a se aduna crema scriitorimii din Arad nici n-a spus nimeni şi nici n-a întrebat careva, dar s-a văzut de la o poştie depărtare că artiştii arădeni ai cuvântului nu pot fi adunaţi laolaltă în capitala judeţului, dar se-ndeamnă la drum şi, la o chemare, cum izbuteşte fiecare, ajung toţi acolo unde ţara şi începe, şi sfârşeşte. De data asta goarna a sunat de la Curtici, iar soldaţii verbului n-au ezitat să răspundă prezent sub faldurile celui mai frumos drapel posibil în lume şi-n Univers: Limba Română.

Prezentaţi asistenţei de profesorul Gheorghe Mocuţa, au lecturat din propriile creaţii Lucia Cuciureanu, Vasile Dan, Gheorghe Schwarz, Horia Ungureanu, Petru M. Haş, Ioan Matiuţ, Ioan Dehelean, Petre Don, Andrei Mocuţa, Dacian Don şi prezentatorul – Gheorghe Mocuța. A fost un adevărat regal, o revărsare-n cascadă de talent şi valoare, o sărbătoare a Limbii Române, pigmentată de cântecele duetului Dirty Diana & Orlando – o voce plină, cu un timbru rarisim, şi o chitară măiastru strunită de-o mână sigură.

După regalul de poezie, de proză şi de muzică, a urmat un moment la fel de surprinzător (pentru vizitatori): premierea prin oferirea de diplome a dascălilor şcolii din Curtici şi a elevilor eminenţi ai aceleeaşi şcoli.

Din punctul de vedere al subsemnatului, singurul şi marele reproş care poate fi făcut organizatorilor este nepopularizarea cuvenită a evenimentului; când se strigă la premii tot ce are satul mai valoros, păi atunci tot satul trebuie să fie acolo, ca să-şi aclame fiii şi fiicele care-i fac cinste şi renume şi acasă, şi în ţară, şi prin lume, iar când îţi vin în ospeţie scriitorii, trimiţi dubaşii pe uliţi să strige vestea cea mare şi pui jandarmii să-i globească pe cei ce nu s-or prezenta la Căminul Coltoral ca să s-adape la izvorul slovelor celor frumos curgătoare din condeie mustind de talent.

Primarul Bogdan Ban a promis că anul viitor aşa se va face, şi că scriitorii vor fi chemaţi iarăşi, iară lumea va veni cu mic şi cu mare ca să-şi sărbătorească şi poeţii locului, şi poeţii venitori de la Arad. Cu sinceritate, Vasile Dan, poetul care conduce filiala arădeană a Uniunii Scriitorilor, a promis primarului că scriitorii vor sări spre Curtici ori de câte ori li se va trimite veste că este nevoie de ei – iar scriitorii se ţin de cuvânt, fiind cuvântul materia primă cu care ei lucrează într-o agricultură imposibil de frumoasă: desţelenirea şi ararea şi prăşirea şi udarea întru frumos şi întru adevăr a sufletelor şi-a conştiinţelor.
Au mai fost prezenţi la Curtici, cu scriitorii şi lângă scriitori, inginerul Bujor Buda – neobositul luptător pentru frumuseţea zidurilor şi ziditurilor Aradului, Dorel Dărăban – intelectual rasat cu urme de neşters în sufletele maturilor de azi care i-au fost elevi ieri, şi mulţi alţii pe care nu mai avem loc să-i amintim şi le cerem iertare pentru asta…

Ca-ntr-o frumoasă şi mirabilă caravană a valorii, după plecarea scriitorilor a urmat un spectacol în care avea să urce pe scenă Florica Bradu…

A fost o zi de excepţie sâmbătă la Curtici. Nu ştiu dacă scriitorii vor mai veni vreodată pe-acolo (cred că da), nici dacă prin Arad le-o mai suna vreodată cineva din goarnă adunarea, însă ştiu sigur că o parte din sufletul meu s-a rătăcit sâmbătă prin Curtici – şi-am să revin pe-acolo ca să-l caut ori de câte ori am să am ocazia şi ori de câte ori am să n-am ocazia.

Salutare Curtici, orăşel cu-ai cărui oameni frumoşi şi buni începe şi se sfârşește ţara!