Nu pentru toată lumea cuvintele au aceleaşi sensuri, aceleaşi valenţe, aceeaşi noimă. Sensurile cuvintelor diferă de unghiul din care le priveşti. Mereu dăm sfaturi celor din jur, îndeosebi copiilor: Să fii cuminte! Poartă-te cuviincios! Trebuie să fii un om adevărat! Fii curat, îmbracă-te civilizat!
Ei, bine, hai să schimbăm un pic unghiul de vedere, să vedem ce-o ieşi.
Se zice că odată o scroafă avea şapte purcei. Era o scroafă conservatoare, care îşi educa purceii după principii sănătoase, ştiute de ea de generaţii întregi de porci. În fiecare zi îi educa cum ştia ea mai bine, ca din purceii ei să iasă nişte porci adevăraţi, să nu-i fie ruşine de ei când o să iasă iasă în lume, adică în ciurdă. Toţi purceii o ascultau: se muşcau între ei, se bălăceau în nămol, îşi mâncau caca proprie, urlau, guiţau. De fapt nu toţi. Cel mai mic din purcei, al şaptelea, nu asculta deloc: se dichisea, mânca atent să nu se murdărească, făcea băică numai în apă limpede (şoriciul îi era roz-bombon), nu se atingea de caca, era politicos cu frăţiorii purcei şi-n plus în fiecare dimineaţă zicea bună dimineaţa. Din aceste motive, mama scroafă era foarte supărată pe fiul ei. Îl certa mereu şi-i dădea ca exemplu pe fraţii lui: uităte-te la frăţiorii tăi ce bine arată. Sunt nişte viitori porci adevăraţi: murdari, urât mirositori, plini de caca. Pe când tu, mă faci de ruşine: eşti curat, politicos, miroşi frumos şi-n plus în fiecare dimineaţă spui bună dimineaţa, deci te porţi ca un adevărat om. Frăţiorii tăi sunt nişte jegoşi, pe când tu eşti un om ordinar! Să-ţi fie ruşine! Ne faci neamul de râs, om curat ce eşti! Treci la colţ, astăzi nu ieşi în ciurdă, curatul naibii!
Societatea românească de astăzi e plină ochi şi de: hoţi, delapidatori, manglitori prin tramvaie, tâlhari cu arme albe şi de foc, evazionişti, (spărgători de bănci nu mai sunt, e un gen de furt anacronic, vetust, neprofitabil), mituitori, şpăgari, şefi de firme fantomă, şantajişti pedanţi, miniştri sub acoperire (de fapt nişte hoţi mai subţiri), justiţiari independenţi şi justiţiari corupţi (Independenţa Justiţiei nu depinde de Justiţie ci de cel ce-i numeşte în funcţii), consilieri judeţeni şi primari tembeli şi bişniţari, constructori de autostrăzi invizibile, semnatari de contracte dubioase cu statul, şefi de crimă organizată, şefi de poliţii judeţene chiori, care nu văd bandele de găşti organizate de sub nas, politruci patriotarzi care iubesc „boborul“…
Tuturor acestor ipochimene care se încadrează acestor categorii de hoţi, presa, societatea civilă, oamenii cinstiţi, le doresc din tot sufletul să fie eradicate. Nu de puţine ori în presă se titrează: „Domnul Gheorghe Cuttare este un şpăgar de porc ordinar, ajuns dubios în fruntea Ministerului Fumului“. Presa crede că l-a umilit pe Gheorghe Cuttare făcându-l şpăgar de porc ordinar; sau ministru corupt; sau Justiţie chioară. Aiurea! Epitetele sunt văzute drept pozitive. Normalitatea e furtul: s-a descurcat, e deştept! Lor li se pare că hoţia e normalul. Auzi! M-a lăudat şi presa. A zis că sunt şpăgar de porc ordinar. Iar dacă-i spui că-i cinstit, vrând să-l flatezi, îţi răspunde iritat: Cinstită-i mă-ta! Pe mine să nu mă insulţi!
Aşadar dacă-i critici, aceşti hoţi se cred flataţi, pentru că hoţia este normalul în ţara asta.
Exact ca în situaţia acelei scroafe, căreia i se pare normal ca purceii ei să fie înnămoliţi, plini de caca, să fie jegoşi, nu ca nişte scârboşi de oameni ordinari.
Vai de mama noastră, ce-am am ajuns!

Recomandările redacției