Ghiorocul este menţionat documentar în 1080/1090, ca GYARRU (după Alexandru Roz şi Kovács Géza, în Dicţionarul istoric al localităţilor din Judeţul Arad, 1997, Arad).
Săpăturile arheologice au contribuit la descoperirea unei părţi dintr-o aşezare neolitică timpurie şi o aşezare din epoca medievală (secolele XI-XIII). Regele Ludovic de Anjou recunoaşte donaţia regelui Ladislau I a mai multor sate, printre care şi a Ghiorocului.


Între anii 1495-1500 Ghiorocul a aparţinut domeniului Opszeghi. În anul 1548 regina Izabella donează Ghiorocul lui Péter Petrovich, iar 11 sesii iobăgeşti se vor afla în posesia familiilor Magocsy, Petho şi Zay. Din anul 1715, Ghiorocul aparţine domeniului familiei Edelspacher. În urma luptelor între cetăţile Şoimoş şi Şiria, la sfârşitul secolului XVI, în 1599, totul s-a distrus, zona rămânând fără populaţie. Abia în 1732 ducelui de Modena, Rinaldo, i s-a donat teritoriul care a fost populat apoi cu unguri din Miniş, cu nemţi catolici şi puţini români ortodocşi, ceea ce a asigurat dezvoltarea comunei.


Au urmat ani foarte grei, în 1812 a fost o epidemie de holeră, apoi în 1844 un mare incendiu a decimat populaţia. Însă, din anul 1868, când prima cale ferată din Transilvania a trecut şi prin Ghioroc, aceasta a dat un mare avânt dezvoltării localităţii. În ceea ce priveşte pe proprietari, prinţului Raynald i s-a confiscat averea în 1750 şi prin donaţie i s-a dat lui Edelspacher Zsigmond, ca mai târziu, în 1805, să devină proprietar baronul Forray Andrei.


După moartea acestuia, în 1828, întregul domeniu l-a moştenit ginerele său, groful Mádasdy Lipot. Din 1908 noii proprietari sunt dr. Masznyik şi Koncz. Cea mai prodigioasă dezvoltare a avut-o Ghiorocul în perioada familiei Forray, atunci fiind construite biserica romano-catolică, de către Iosef Taganyi, castelul, parohia precum şi restaurantul mare (în 1865), apariţia acestora atrăgând în comună şi comercianţi străini.

De la început locuitorii s-au ocupat de cultivarea viţei de vie, reuşind în acest domeniu un lucru deosebit, astfel că, delegatul guvernului francez, care în anul 1885 a vizitat Ghiorocul, şi-a exprimat cea mai înaltă satisfacţie în privinţa tratamentelor aplicate. A relevat că dintre vinurile cele roşii, unul (cunoscut în comerţ ca „roşu de Miniş”), poate rivaliza cu orice vin francez sau italian.

Foto: Etichetă pentru sticla de vin a comerciantului Domány József Folosite pentru vinurile de Miniș și Măderat Fondată în 1801

Etichetă pentru sticla de vin a comerciantului Domány József Folosite pentru vinurile de Miniș și Măderat Fondată în 1801

În comună era o şcoală de stat cu două cadre didactice, o grădiniţă cu o educatoare, o şcoală reformată (cu 4 cadre didactice), o şcoală ortodoxă (1 cadru didactic). În afara comunei, mai funcţiona o şcoală de stat (cu 2 cadre didactice) şi o grădiniţă (cu o educatoare), însă şcolile aveau o capacitate atât de redusă, încât nu îşi puteau îndeplini destinaţia.

Prin înfiinţarea motorului electric, în 1906, Ghiorocul a ajuns centrul Podgoriei, pentru că s-a format o legătură între Cuvin, Covăsânţ, Miniş, Păuliş, Maria Radna şi s-a mărit posibilitatea desfacerii mărfurilor precum şi piaţa de desfacere.

Gara Ghioroc-Miniș a Căii Ferate Arad-Alba Iulia – 1908 „Prima cale ferată din Transilvania”

Cea mai veche familie care a avut terenuri de viţă de vie a fost familia Domány Zsigmond, care în 1770 a avut la Covăsânţ prima plantaţie. Tot această familie a fondat şi renumitele case de vinuri de la Arad. Au urmat două generaţii, într-una din ele remarcându-se nepotul Domány Iozsef, care a fost un foarte mare comerciant de vinuri. Acesta a trăit mulţi ani în Franţa, iar la întoarcerea acasă a reorganizat vânzările, reuşind să exporte în toată Europa vinurile sale ajungând până în Bombay (India).

Foto: Domány József – unul dintre marii comercianți de vinuri din Podgoria Aradului – 1910

.

Vinurile Domány au câştigat un mare renume în lume, având depozite uriaşe care puteau satisface orice comandă, oricât de mare ar fi fost. Actualmente, firma are deja 110 ani, fiind cea mai veche din Austro-Ungaria şi totodată fiind şi cea mai renumită în Transilvania.

Sursa: Drumul vinului de-a lungul veacurilor în Podgoria Aradului Miniș-Măderat, Puiu Emilian Valea

Recomandările redacției