În fiecare an mii de copii din țara noastră dispar pur și simplu. Unii dintre ei nu sunt găsiți niciodată, iar dosarele lor sunt închise într-un sertar și probabil uitate. Mii de copii uitați de autorități, de oamenii de rând, dar prezenți mereu, ca o rană deschisă, în sufletele celor dragi. Pe pagina oficială a Poliţiei Române lista cu copiii dispăruţi, este destul de lungă.  Pozele sunt puse acolo, în speranţa că la un moment dat cineva o să ofere informații care îi vor ajuta pe ofiţeri să dezlege misterul disparițiilor. Sunt copii dispăruți încă din anii 90, de care nu se mai știe pur și simplu nimic. Este cazul fetelor din Caracal de care nu se mai vorbește niciunde. Și mai recent, de două luni, este cazul lui Sebastian, băiatul de șapte ani din localitatea Vânători, județul Arad. M-am întrebat de multe ori cum poate să dispară un copil pur și simplu. Da, e adevărat că sunt și cazuri în care, probabil, minorii sunt abuzați chiar de cei care ar trebui să-i apere și atunci se hotărăsc să fugă, pentru a scăpa de chin. Mulți dintre ei, ajung să cerșească sau se se prostitueze, pentru un bănuț sau o bucată de pâine. Unii sunt găsiți, alții nu vor să mai  fie găsiți.

Dar să revenim la Sebi, băiatul pierdut în secolul XXI, un secol al tehnologiei extrem de dezvoltate. Cu aparatură de ultimă generație și cu personal foarte bine pregătit, cu câini de urmă…și totusi, cum poate să intre pur și simplu în pământ, un copil de șapte ani?  Dar observăm că se poate. Nu e o batistă să o pierzi, e un om. Ițele poveștii sunt foarte încurcate și în acest caz. Au trecut două luni, iar de Sebastian îsi mai aduc aminte doar părinții, frații, vecinii și prietenii  lui de joacă. Lor, le lipsește cu siguranță. Restul, l-am uitat și ne vedem mai departe de viețile noastre. Suntem atât de presați de timp și de problemele personale, încât foarte rar ne mai uităm în jur. Ne doare, doar atunci când e ceva legat de viața noastră sau de viețile celor dragi nouă. Am devenit, de ani buni, egoiști și nepăsători. De la autorități, aflăm că se fac cercetări în continuare. Până când oare?

Acum două luni, când am prezentat cazul, pe toate canalele media și în presa scrisă, lumea a fost solidară, acum, încet, încet se așterne uitarea. Probabil că se va așterne și praful pe dosarul  copilului, cu trecerea timpului. Sebastian, va fi doar un nume pe un dosar, pus într-un sertar și uitat …ca multe alte mii de nume.

 

Recomandările redacției