Şef sau lider…

Sunt foarte mulţi oameni care nu au simţul realităţii. Am întâlnit destule  astfel de specimene în viaţa mea. Unii sunt chiar naivi, alţii vor să perceapă viaţa aşa cum ar vrea să fie, nu cum este ea. Unii au în cap un plan, un scenariu, care bineînţeles că nu se împlineşte. Alţii vor să se întindă mai mult decât le este plapuma. Răspunsul este simplu: fiecare vrea să facă pe aristocratul, el vrea să trăiască acum, nu într-un viitor incert pe care nu-l mai poate atinge. Nerăbdarea lor costă. Alţii vor să fie mereu creditaţi. Nu cu bani în primă fază, ci cu încredere şi apoi demnităţi, care le vor aduce ulterior şi bani. Deşi nu mai au niciun argument de a mai primi credit, ei îl cer cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună. Şi culmea, mai cred că li se cuvine. Alţii sunt în stare de a forma mize pe ceva ce nu mai există, pe ceva friabil. Unul dintre acestea este şi cazul PMP. Naţional, dar şi la Arad. Mulţi mai cred încă în… siajul lui Băsescu. Dar acesta este deja epuizat. Nu mai are nimic de oferit. Este uscat, precum un hoit părăsit în deşert din care nu au mai rămas decât oasele, restul fiind devorat de prădători. Admitem că Băsescu a fost el însuşi un prădător politic. Asta fiindcă a şi avut cu cine. Acum nu mai este decât o umbră, care abia mai gâfâie cu colacul de salvare atârnat de gât şi care se numeşte „în jur de cinci la sută”. Scor care a fost făcut cu forcepsul, dacă ţinem cont de voturile din diaspora, care au scos barca pemepistă la liman. Aşadar, Băsescu abia a intrat în Parlament cu ajutoprul moldovenilor de peste Prut. Aici la Arad, PMP a fost şi mai jigărit. În vară două locuri de consilier judeţean, niciunul de consilier municipal şi un primar într-o comună. Cam astea au fost performanţele… urmaşilor lui Traian. La momentul acela, candidatul Caba a suferit o înfrângere catastrofală şi a zis că a înţeles lecţia şi că se retrage pentru moment din viaţa politică. Nu a fost aşa şi acum, ca să n-o lungim, în esenţă cere capul lui Remeţan. Între timp, unii zic că ar mai fi vrut şi un loc privilegiat pe lista de candidaţi parlamentari. N-a primit şi a plecat puţin prin America. A revenit. Acum cică există un aşa numit grup de iniţiativă care vrea debarcarea lui Remeţan. Şi pentru asta au cerut şi sprijinul lu Băsescu. Că vor să crească partidul, că aşa şi pe dincolo. Că        s-au luat cu cinci mii de voturi mai puţin la generale, faţă de cele din din vară. Fostul preşedinte nu le-a răspuns. Şi concluzia e clară: actuala conducere ar trebui schimbată. Apoi a urmat ceva de reconstrucţie şi alte asemenea bla-blauri. Acum sigur că nici actuala conducere nu e vreo lumină şi că Remeţan ar fi mai breaz. Problema este alta. Nici unul n-a înţeles că problema lor era chiar ultima pentru fostul preşedinte, nicidecum una cardinală. Are acum multe şi complicate chestiuni prin Bucureşti. Exact micile orgolii dintr-o filială fără performanţe stăteau pe agenda lui. Mai ales cu un om care n-a performat şi a luat chiar sub scorul partidului. Aşa că… normal că  n-a dat niciun răspuns. Dar dacă chiar vrei să te impui, nu trebuie să te pună cineva într-un loc, ci să convingi lumea că tu eşti cel mai bun. Asta se cheamă că ai stofă de lider. Iar dacă oamenii simt că aduci succesul, te vor urma. Altfel, poţi fi vremelnic un şef impus, dar niciodată lider.