Servicii şi… servicii

Conform unui dicţionar aproximativ, serviciile sînt de mai multe feluri, servesc diferite interese (une­ori servesc acelaşi interes la mai multe mîini), şi sunt vizibile sau invizibile – după caz şi cazuri.
Serviciul care mi-a plăcut cel mai mult şi mai mult a fost cel al lui Ilie Năstase; nu avea forţă deosebită, nici precizie de laser, dar avea o eleganţă cum n-am mai văzut de la el încoace. Serviciul lui Năstase (Ilie, nu…), rămîne una din marile bucurii ale copilăriei şi adolescenţei mele.
Un alt serviciu care mi-ar fi plăcut a fost cel de strungar. Cum servicii de genul acesta nu mai sînt, n-am nici o şansă de-a deveni strungar pe undeva (poate doar la oi…). Ca multe alte servicii înrudite şi asemănătoare, serviciul de strungar este invizibil. N-a fost aşa, ci a devenit după 1989, printr-un miracol românesc sută la sută: dispariţia întreprinderilor (enumerăm doar autohtone: Combinatul de mobilă, Combinatul chimic, Orolo­geria, UTA, Tricoul Roşu, Strungul, Refacerea, Fabrica de spirt şi drojdie, Fabrica de napolitane, Fabrica de pîine, Fabrica de bere, Fabrica de zahăr, Abatorul de pui, Abatorul de palmipede, Fabrica de Confecţii – dar trebuie să mă opresc: desfiinţări mai sînt, spaţiu tipografic nu), şi-au răsărit ca ciupercile după ploaie cîrciumi şi magazine cît juma’ de cartier, în care afli mărfuri produse oriunde, mai puţin în România. Asta da binefacere: am aflat că nu serviciul şi munca au importanţă, ci creditul – şi nu mai ieşim din datorii nici după Judecata de Apoi.
Un serviciu pe care nu mi-l permit este cel de zugrav. Iubesc pictura, n-am talent deloc, dar nici bani n-am, aşa că-mi spoiesc singur pereţii. Cît despre zugravi, ei să-i servească pe cei care nu mă servesc pe mine deşi-i plătesc din greu, iar ei se servesc pe ei şi-i servesc pe-ai lor pînă mi se acreşte mie şi de serviciu, şi de servicii, şi de servire.
În fine, dar nicidecum în ultimul rînd, ar fi serviciile. Numitele servicii îşi dau peste bot fără milă şi-şi strîng imediat mîinile şi rîndurile, de nu mai înţelegi nimic din acest haos perfect organizat. Îmi amin­tesc cu plăcere că generalul Ioan Mihai Pacepa, mare grangur într-un serviciu, a fugit din ţară şi-a depus pe masa altui serviciu tot ce-avea-n guşă. Ţara din care-a fugit l-a declarat trădător, ţara care l-a primit l-a declarat erou. Asemănător, din ţara-n care s-a sedentarizat generalul a fugit Edward Snowden, mare mahăr într-unul din multele servicii ale ţării în cauză. Ţara lui l-a declarat trădător, ţara-n care-a nimerit l-a declarat erou. Altfel spus, dacă un servitor din serviciul meu mă dă-n gît la serviciul tău, tu ai un erou şi vrei să-i recunosc eroismul. Dacă însă servitorul serviciului tău te dă-n gît la serviciul meu, este trădător şi mă iei de piepţi ca să ţi-l extrădez, ca să-l judeci şi să-l prăjeşti uman, anesteziindu-l mai îna­inte cu un ac steril, să nu cumva să facă mortul vreo infecţie şi să te amendeze Sanepidul pentru ne­respectarea regulilor de igienă a exe­cuţiei.
Halal, servicii, halal democraţie!
Opriţi naibii planeta, că vreau să cobor!