Sfaturi practice – Cum să crești chiparoși în propria grădină

Chiparosul este un arbore rășinos, care trebuie plantat solitar și care, în România, este utilizat pentru decorarea de parcuri și de grădini.
Înmulțirea chiparoșilor.
Propagarea unui chiparos se poate face în două moduri: prin semințe și prin butășire.
Înainte de a fi plantate, semințele trebuie stratificate la rece timp de trei săptămâni. Acestea vor fi semănate în recipiente cu pământ ușor, scoase în curte și menținute sub un strat de zăpadă, unde vor sta până la debutul primăverii. Răsadurile de chiparos trebuie udate moderat, iar când temperatura din mediul exterior este pozitivă, aceste culturi pot fi scoase afară, pentru aclimatizare, însă nu mai mult de câteva ore în fiecare zi. Abia după ce răsadurile vor deveni mai puternice, acestea vor putea fi mutate în exterior, într-un sol slab, într-un spațiu umbros din grădina.
Atenție, pe timpul iernii, planta trebuie acoperită în primii ei ani de viață. Înmulțirea prin semințe nu garantează că plantele rezultate vor prelua toate caracteristicile arborelui mamă, așadar, nu este cea mai recomandată varianta de reproducere.
Multiplicarea unui chiparos prin butași apicali, cu o lungime cuprinsă între cinci și 15 centimetri, recoltați din lăstari tineri, laterali, se face primăvara. Este importantă îndepărtarea părții inferioare a butașilor și plantarea în ghivece cu un substrat rezultat din amestecarea, în părți egale, de nisip și perlit, la care se adaugă scoarță de conifere, zdrobită în prealabil. Ghivecele vor fi acoperite cu o pungă de plastic pentru a obține un climat de seră. La o umiditate de 100%, butașii vor prinde rădăcini în cel mult două luni. Noile plante pot fi plantate în teren deschis, însă este indicat ca ulterior plantării, să fie pusă o sticlă de plastic cu gâtul tăiat.
Îngrijirea chiparoșilor.
Udarea este recomandată mai ales la plantele tinere, al căror sistem radicular nu este la fel de dezvoltat ca al plantelor mature. Trebuie evitată stagnarea apei în substrat deoarece poate produce putrezirea rădăcinilor și instalarea unor boli fungice. Așadar, pe timpul verii, udarea va fi făcută moderat, astfel încât solul să nu se usuce complet, iar în timpul iernii, udarea va fi redusă, necesarul de apă al plantei fiind mai mic în sezonul rece.
Chiparosului îi place lumina, fiind recomandat să fie plantat în spații luminoase datorită temperamentului său de plantă de lumină. Are nevoie de lumină și pentru că în absența ei își pierde din intensitatea culorii frunzelor.
Trebuie să știi că plantarea chiparosului se face exclusiv primăvara sau toamna, în perioada de repaus vegetativ, când temperatura din aer este mai mare de cinci grade Celsius, se menține la acest nivel, iar solul nu este înghețat. Este important ca arborele să fie plantat cu tot cu balot, nefiind indicată curățarea rădăcinilor de pământul în care este achiziționat chiparosul. Fertilizarea este recomandată primăvara și se face prin îngroparea la poalele copacului a unor cantități moderate de îngrășăminte organico-materiale cu eliberare lentă. Plantele tinere pot fi tăiate pentru ca frunzele să prindă formă ușor conică. Ramurile care cresc excesiv pot fi corectate astfel încât arborele să capete forma și mărimea dorită.
Sursa: cumsa.ro