Nu trebuie să fii specialist ca să ştii că un vin devine cu adevărat valoros cu trecerea anilor. Contrar legendelor, un vin de bună calitate nu trebuie păstrat, totuşi, la infinit.
Cunoscătorii ne spun că vinurile albe, spre
exemplu, ca să bucure cu adevărat papilele gustative, trebuie consumate după 2-3 ani. Cele roşii îşi păstrează şi îşi dezvoltă calităţile într-un interval de timp mai îndelungat decât cele albe, putând ajunge să fie păstrate pentru consum şi după trecerea a 5 ani de zile.
Produsele de cea mai bună calitate care sunt păstrate în cele mai bune condiţii pot fi păstrate şi zeci de ani.
Învechirea vinului
Învechirea vinului înseamnă procesul prin care trece după îmbuteliere. Acesta va marca practic caracterul inconfundabil al vinului prin buchet, cati­felarea sa şi aroma care se va desăvârşi odată cu trecerea anilor.
Cele mai pretabile soiuri pentru a fi supuse acestui proces sunt: Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagră, Pinot Noir, Chardonnay, Sauvig­non Blanc, Feteasca Albă, Riesling Italian, Riesling de Rin, Tămâioasa Românească sau Pinot Gris.
Pentru ca un vin să se preteze la categoria celor care se potrivesc pentru a fi supuse procesului de învechire trebuie să fie respectate mai multe condiţii.
În primul rând este vorba despre autenticitatea soiului din care a fost făcut vinul, echilibrul biochimic, caracteristicile organoleptice superioare, limpezimea şi stabilitatea fizico-chimică.
Schimbările care se petrec în timpul învechirii sunt destul de subtile şi ţin de culoare, aromă, consistenţă şi gust
Învechirea vinului aduce schimbări şi în ceea ce priveşte gustul şi consistenţa. Cele care au trecut corect prin acest proces devin mai catifelate şi au o consistenţă aparte ce aduce un plus de va­loare la capitolul calitate.
Specialiştii ne învaţă că învechirea corectă a vinului se face după reguli stricte. În primul rând trebuie să ai grijă la temperatură. Cea ideală este de 11,5 și 14 grade Celsius pentru vinurile spumante, roşii sau albe care, prin natura lor, se învechesc şi evoluează. Variaţiile de temperatură sau cele ridicate vor dăuna într-un mod cu totul nefast.
Dacă vrei să păstrezi vinul pentru mai mulţi ani, trebuie să ai grijă şi la umiditate. În acest sens, este nevoie de o umiditate între 65-75% ca do­purile să nu se usuce. În momentul când sticlele sunt pregătite pentru păstrare, acestea trebuie să fie întotdeauna culcate pe o parte pentru ca pluta dopurilor să rămână umedă.
Dacă dopul apucă să se usuce, atunci vinul se va oxida. Explicaţia este simplă: dopul uscat va permite transferul de gaze între vin şi mediu. Asi­gurarea umidităţii în spaţiul de depozitare se face foarte simplu. Trebuie doar să acoperi podeaua cu un strat de nisip şi să-l stropeşti periodic cu apă.
Învechirea vinului presupune faptul că din când în când trebuie să verifici cu atenţie dopurile sticlelor puse la păstrare. Există riscul apariţiei mucegaiului. Dacă se întâmplă un astfel de caz, sticla respectivă trebuie îndepărtată de urgenţă, plus că trebuie să inspectezi cu atenţie şi pe cele din jurul ei pentru ca problema să nu se fi extins deja şi la alte sticle.
Un alt sfat pentru a avea sticle cu vin învechit de cea mai bună calitate este şi că acestea să fie ferite de lumina soarelui. Depozitarea se face doar în spaţii întunecate, lipsite de razele solare. Ultravioletele pot compromite vinul.
În cazul în care îl păstrezi pentru timp îndelungat, trebuie să ştii că la fiecare 10, maxim 20 de ani, în funcţie de specificul vinului, este necesară completarea sticlelor în cazul în care s-a instalat fenomenul de evaporare.
Dacă vorbim de un vin care este păstrat pentru câteva decenii, este indicat ca atunci când situaţia o cere, sticlele de fie completate dacă din vin s-a evaporat prea mult. Tot ce ai de făcut este să sa­crifici o sticlă din cele păstrate şi să completezi din ea pe cele ce rămân la păstrare. Evident, calitatea dopurilor se va slăbi şi va fi necesar să fie înlocuite. Este indicat să foloseşti unele noi, de bună calitate, din plută.

Recomandările redacției