În sala de festivităţi a Colegiului Naţional Moise Nicoară s-a petrecut ieri prima întâmplare din seria preconizată de întâlniri ale tinerilor arădeni cu mari personalităţi româneşti care au realizat performanţe deosebite. Organizată de Fundaţia Adrian Lăslean sub mottoul „Români cu care ne mândrim! Şi tu poţi fi ca ei!”, întâlnirea a avut-o ca protagonistă pe marea gimnastă Simona Amînar, multiplă campioană naţională, europeană, mondială şi olimpică, posesoarea unui palmares sportiv excepţional şi a unui geamantan de medalii: peste 200!
Vestea sosirii în colegiu a marii sportive a provocat supraaglomerarea sălii de festivităţi, motiv pentru care directoarea adjunctă a instituţiei, profesoara Maria Haş, s-a văzut nevoită să trimită acasă o mare de elevi, nu înainte de a promite că o va invita pe Simona încă odată, sau de două ori, sau de câte ori va fi necesar, pentru ca toţi elevii dornici să dialogheze cu distinsa invitată să o poată face.
Despre prezenţa Simonei Amînar la această întâlnire au vorbit elogios Maria Haş, directoarea adjunctă a colegiului, şi Eli Lăslean, fondatoarea Fundaţiei Adrian Lăslean. Ambele vorbitoare au accentuat ideea că reuşita, în orice aspect al vieţii, presupune fixarea unui ţel, muncă fără preget, dăruire dusă uneori până la sacrificii şi renunţări, dar că realizarea unui vis răsplăteşte din plin orice privaţiune.
Primită cu aplauze frenetice şi prezentată pe larg, cu enumerarea şirului incredibil de realizări sportive şi cu prezentarea realizărilor din viaţa personală, Simona Amînar s-a adresat tinerilor liceeni cu emoţie vizibilă, dar şi cu multă căldură umană, vorbind despre efort şi performanţă, despre renunţări şi sacrificii, despre disciplină şi rigoare, cam despre toate ingredientele fără de care succesul este imposibil de atins.
A urmat apoi un adevărat dialog al marii campioane cu tinerii din sală care n-au slăbit-o de sub tirul întrebărilor. Cum întâlnirea s-a vrut una a liceenilor cu un posibil model, Simona a fost întrebată dacă a avut, ca sportivă, un model. Răspunsul a fost imediat şi cu un zâmbet demn de o premiere olimpică cu aur: „Nadia Comăneci. A fost modelul meu şi al generaţiei mele. Când am fost faţă în faţă cu ea, mi s-a împlinit un vis. Pentru orice gimnastă, pentru orice performer, indiferent de domeniul de performanţă, Nadia va fi mereu un model ideal de urmat, deşi aproape imposibil de atins. Dar chiar dacă nu atingem stelele, tot visăm să le-atingem. În viaţă, modelele nu sunt ţinte de ajuns, ci repere, puncte de comparare, jaloane care ne-ajută să ne dăm seama cât mai avem de făcut şi ce mai avem de făcut ca să ajungem unde ne-am propus şi ce ne-am propus. De la un model nu vom afla niciodată ce să facem şi cum să facem, ci doar că se poate face”.
Întrebări au fost multe, răspunsuri la fel, totul într-o atmosferă tinerească, exuberantă. Fiind cadru didactic universitar în Timişoara, Simona „s-a lipit” pur şi simplu de sufletele adolescenţilor „moisişti”, care au aplaudat-o în picioare şi au năvălit pur şi simplu spre marea sportivă, lăsând-o mai săracă de câteva sute de autografe şi mai bogată cu o experienţă de viaţă pe care-a dăruit-o cu generozitate adolescenţilor de azi, viitorii români cu care sperăm să ne mândrim mâine.
Mulţumim, Simona Amînar, şi felicitări Fundaţiei Adrian Lăslean şi Colegiului Naţional Moise Nicoară pentru un eveniment unic şi pe care ni-l dorim din tot sufletul repetat de nenumărate ori!
