Șine de asfalt

Până la urmă, mai ușor ori mai greu toate iese la iveală precum uleiul deasupra apei. Acum ne-a ajuns calea ferată din urmă.  Exact despre ce ziceam cu ceva timp în urmă.  Că tot vorbeam despre contratimp. În PNRR o dăm cu autostrăzile când se pune mare accent și se dau bani mulți pe transportul nepoluant. Și cel feroviar face parte din această categorie. Numai că am pierdut startul și am fost inadecvați. Iarăși. Vorba aia, că tot a… lucrat fostul ministru Ghinea la PNRR.  Noi aveam și o infrastructură de 11.000 de kilometri de rețele de căi ferate. Una dintre cele mai dense din acestă parte de Europă. Peste unguri,cehi, bulgari, sârbi, chiar și polonezi. Desigur toate acestea raportat la suprafața țării și la populație. Numai că rețeaua e învechită și începe să cedeze. Vedeți ultimele incidente pe calea ferată, care parcă se întâmplă deja prea des. Dar noi ne înfundăm în discuții sterile și fără vreo finalitate concretă. De exemplu austriecii în ultimii ani pun accent pe revitalizarea căilor ferate. De fapt la ei e vorba de punerea într-o altă viteză. La pasageri au trenuri care pot atinge 230 kilometri pe oră, iar marfa se mișcă și ea  bine pe garnituri gigantice ca și lungime. Și dacă socotim că un vagon are capacitatea unei remorci de tir, am spus totul. Poluare, consum de combustibil, costuri totale mai mici. În plus și cehii, ungurii, slovacii și polonezii s-au conectat, parțial, la rețeaua lor de trenuri de mare viteză. Ideea este că de la Budapesta la München, faci cu trenul cât faci cu mașina ca timp. Deci, distanțele s-au…„scurtatʺ. Și trenul devine o alternative de luat în calcul față de mașină. Noi pierdem timpul în continuare. Ba nu chiar. Am vândut aproape tot. Telefoanele le-am dat, petrolul la fel, oțelul asemenea, gazele așișderea, pământurile cele mai bune le-au cumpărat unii și, mai ales… alții, băncile le-am risipit și pe acelea. Una din vorbele care nu îmi plac și pe care am auzit-o acum vreun deceniu și mai bine suna cam așa: „Voi, românii vă vindeți pe-o ciorbă de burtă”. Am sărit în sus. Atunci. Nu chiar toată lumea se vinde, aș adăuga acum, dar figura de ansamblu rămâne. Și din păcate este adevărată. Dar să fim corecți, unii au căpușat petrolul și oțelul. Adică ne-am bătut joc de ce aveam. Iar acum se cer și oțel și resurse energetice și transport ecologic. Dacă de la an la an mai făceam ceva doar cu rețeaua feroviar, eram într-o cu totul altă poziție. Nu implica asta și dezvoltare? Și eram și mai pregătiți pentru provocările actuale. De la Curtici la Brașov se tot face linia de mare viteză. Lucrurile se mișcă încet. Prea încet. Deși a trecut aproape un deceniu, de când se lucrează pe acest tronson, se înaintează de parcă ai săpa doar în stâncă. Așa că până la 160 de kilometri la oră, ar fi mai bine să avem ținta fixată măcar la jumătate. Că acum nu trecem de 50. Că vorba aia, dacă o ținem tot așa, ajungem mai repede la Marea Neagră cu barca pe Dunăre…Sau vrem să punem  șine de asfalt?