Victoria lui Gheorghe Falcă de la alegerile din PD-L Arad şi înfrângerea aceluiaşi Gheorghe Falcă la alegerile pentru candidatura la prezidenţiale din partea PD-L nu fac altceva decât să ne arate cum reuşeşte acest personaj să se menţină în fruntea politicii arădene de ani de zile, de când socrul său a avut lipsa de inspiraţie (ca şi noi de altfel) de a-l promova în funcţii importante.
Victoria de la alegerile din PD-L Arad ne-a arătat modul în care Falcă a urcat pe culmile politicii arădene (doar arădene, fiindcă la nivel naţional e praf). Totul s-a construit prin presiuni, şmecherie, jocuri de culise, de cele mai multe ori la limita legii, ameninţări, presiuni, folosirea unor instrumente publice în lupta politică. Aşa s-a ajuns şi la „victoria“ mincinoasă de sâmbătă, a lui Gheorghe Falcă, în faţa lui Nicolae Ioţcu, cel care a crezut că prin bun simţ şi corectitudine ar putea să învingă un astfel de personaj. Deşi n-a fost departe, la doar câteva zeci de voturi, Ioţcu nu putea printr-o campanie corectă să facă faţă manevrelor disperate declanşate de tabăra Falcă, o tabără cu oameni disperaţi, care au fost la un pas să-şi piardă afacerile, locurile de muncă, funcţiile sau privilegiile. Ca nişte animale rănite, cei din jurul lui Falcă şi Falcă însuşi, au făcut totul pentru a nu pierde frâiele partidului, prin care vor să controleze Consiliul judeţean, cu toate resursele sale financiare. Au ameninţat cu puşcăria, cum am spus şi înainte de alegeri, cu pierderea locului de muncă sau a funcţiilor, s-au făcut presiuni pe primari şi aleşi locali, s-au schimbat peste noapte liste de delegaţi, vezi cazurile Gurahonţ, Dezna, Hălmagiu, Târnova şi multe altele, s-au luat şi câte zece buletine de vot de persoană, s-au făcut promisiuni fără acoperire pentru mulţi dintre cei care nu vroiau să voteze Falcă. S-a apelat la orice pentru ca Falcă să câştige. Şi în ciuda acestor nereguli, Nicolae Ioţcu a luat aproape 300 de voturi, ceea ce reprezintă o victorie adevărată, cu mult mai importantă decât cea a lui Gheorghe Falcă, mai ales că au fost voturi date din convingere, nu din frică, aşa cum au fost multe dintre cele primite de primarul Aradului.
Poate că Gheorghe Falcă a obţinut, sâmbătă, o victorie la PD-L Arad. Poate că e bucuros că a pus mâna pe PD-L, că nu-i mai stă în calea fericirii nici socrul său, Gheorghe Seculici, nici preşedintele Nicolae Ioţcu. Numai că o victorie clădită pe frică, pe presiuni şi ameninţări nu va putea dura, iar metodele lui Gheorghe Falcă nu vor ţine la nesfârşit. Iar în afară de frică şi ameninţări, Falcă nu mai are la îndemână nimic cu care să convingă. Dovadă, ceea ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale din PD-L, unde a luat 10 la sută, un procent umilitor, care arată de fapt nivelul adevărat al politicianului Falcă. Acolo unde n-a putut să ameninţe, acolo unde n-a putut să pună presiune, unde nu a avut la dispoziţie resursele fratelui Pistru, nici ale fratelui Tipei, nici n-a avut de unde să-i de afară pe votanţi, acolo s-a făcut efectiv de râs. Aceea e adevărata valoare a lui Gheorghe Falcă, nu cea de la Arad, unde prin metodele aproape golăneşti a ajuns în fruntea partidului.
Dar aceste metode nu vor ţine la nesfârşit nici la Arad, iar încet-încet, lumea se va îndepărta de Gheorghe Falcă. Sâmbătă a pierdut un preşedinte de Consiliu judeţean şi alţi aproape trei sute de delegaţi, care au şi plecat acasă dezgustaţi de manevrele prin care a obţinut Falcă voturile. Mâine va pierde alţi şi alţi colegi care se lămuresc, încet, încet de cine este Gheorghe Falcă. Fiindcă şmecheria nu poate ţine la nesfârşit.
Sport 38
Încă o înfrângere în deplasare, situația se complică în finală: CSM Constanța – FCC UAV Arad 88-69
citește mai mult »