Societatea civilă românească încă nu a avut vreme să se nască. Nici bonjuriştii de la 1848 şi nici filfizonii interbelici nu pot să fie consideraţi ca fiind întemeietori de atitudine civică, iar în perioada comunistă nu s-a pus nicidecum problema exprimării civile. După 1989 au existat două încropiri civice. Prima, Alianţa Civică, formată pe meterezele Pieţei Universităţii,
şi-a pătat toată reputaţia prin intrarea abruptă în politică, sub numele de Partidul Alianţiei Civice. Or, regula primară a oricărei mişcări civice este tocmai… apolitismul. Cea de-a doua încercare civică s-a născut din reculul întemeierii UDMR-ului şi a purtat numele de Vatra Românească. Dincolo de caracterul ei regional – deoarece s-a manifestat mai mult în Transilvania – Vatra Românească a sucombat, la rându-i, prin contaminarea cu microbul politic de tip PUNR, iar mai apoi, PRM. Nici sindicalismul românesc, deşi în ţările occidentale mişcarea sindicală face parte integrantă din societatea civilă,
n-a rezistat ispitei politice. Trădând cauza reprezentării membrilor de sindicat, liderii marilor centrale s-au înregimentat în partide şi au ajuns până la vârful politicii, conducând ministere de prim rang sau chiar guverne. Bise­ricile ar reprezenta un alt cadru propice pentru manifestarea unor atitudini civice sănătoase, numai că aceste structuri non-guvernamentale şi-au ridicat în jurul lor mult prea multe ziduri dogmatice şi, pur şi simplu, s-au izolat de „lume”. Pe de altă parte, politicianul care „dă banul” a devenit simbolul ctitorului contemporan, ast­- fel că mustrarea acestuia pentru eventualele derapaje de la normele statului de drept – obligaţia oricăror societăţilor civile din lumea largă – ar conduce la dimi­nuarea „milosteniei”. Aşa stând lucrurile, din ideea de societate civilă românească n-a mai rămas prea mare lucru. Prăbuşirea marilor întreprinderi a secătuit, proporţional, şi bazinul sindical, iar mitingurile politice sunt exact opusul mişcărilor civice sănătoase. Singurii care se mai exprimă sunt homosexualii şi ecologiştii, care au ajuns pur şi simplu să domine spaţiul civic autohton. Pe aceste „zidiri” să ridicăm, oare, viitoarea societate civilă românească? Rămâne ca răspunsul să-l daţi fiecare dintre dumneavoastră. Chiar şi pe adresa redacţiei, cu angajamentul nostru ferm, că vom publica orice propunere constructivă…

Recomandările redacției