Solidaritatea le este străină fotbaliștilor români

Fotbalul ca și societatea noastră are particularitățile sale cu care nu avem motive să ne mândrim în lume. Românul se ghidează mai tot timpul după proverbe sau principii păguboase, gen „Să moară capra vecinului” sau „Atâta timp cât nu mă afectează, nu mă interesează!”. În orice caz, solidaritatea nu este una dintre virtuțiile acestui popor. Ca și spiritul civic, de altfel. Dacă cele mai mari tăieri salariale din statele Europei au scos în stradă doar vreo 30 de mii de români în 2010, nu ar trebui să ne mirăm că cei puternici profită fără jenă de cei slabi. Privitorii, persoanele pasive nu se pun niciodată în pielea celor căzuți la pământ, deși o altă lege universală spune că roata se învârte.
Aplicat la sportul rege, fotbalistul român e spectatorul perfect la agonia colegilor de la Rapid. Odată cu intrarea clubului de sub podul Grant în insolvență, Pancu et. comp. au devenit sclavi pe plantația lui George Copos. N-au mai văzut un ban de vreo opt luni de zile, nici măcar nu le promite nimeni nimic, dar au sfânta datorie de a muri pe teren etapă de etapă pentru culorile echipei. Dacă se răzvrătesc și nu mai intră pe teren în campionat, conform legii insolvenței aplicate șmecheresc de un administrator judiciar aflat în cârdășie cu Copos, pierd din drepturile bănești. Alea pe care oricum nu le iau, dar pe care s-au bazat când și-au luat o soție, au făcut un copil, ori s-au băgat în bancă pentru un credit.
Ceilalți fotbaliști din Liga 1 nu au (chiar) problemele giuleștenilor. Foarte puțini dintre ei sunt cu banii la zi, iar majoritatea au restanțe mai mici. Au privit și ei din fața micului ecran mesajul disperat al „alb-vișiniilor”, scris pe un banner înainte de ultimele partide oficiale: „FIFA UEFA FRF LPF – WE NEED HELP, AJUTAȚI-NE!” Într-adevăr, apelul nu viza și Asociaţia Fotbaliştilor Amatori şi Nonamatori, care – oricum – face umbră pământului cu Dumitru Costin la timonă. În afara unor sfaturi „părintești”, așa zisul președinte al tagmei jucătorilor români stă cu mâinile în sân. El și confrații sărmanilor rapidiști.
Au fost „n“ cazuri mai puțin grave în campionatele civilizate ale „bătrânului continent”, iar reacțiile truditorilor în „iarbă” au fost cât se poate de naturale. Nu mai departe de stagiunea trecută, întrecerile din Spania și Italia și-au amânat debutul pe motiv că fotbaliștii au intrat în grevă. A fost destul ca patronatul unui singur club (și nu vorbim despre o grupare influentă, de top) să-și sfideze angajații, căci toate vedetele din Primera Division și Il Calcio s-au solidarizat cu colegii lor defavorizați. Bineînțeles, că și în cele două peninsule programul televiziunilor au fost perturbate, că a existat un disconfort în rândul suporterilor, însă unitatea de neclinitit a fotbaliștilor a rezolvat în doi timpi și trei mișcări respectiva problemă.
În Liga 1, dinamoviștii și steliștii probabil râd pe la colțuri de situația hilară – dacă nu ar fi adevărată – în care au ajuns rapidiștii. Nu numai că termenul de solidaritate le este străin, ci unii dintre ei chiar dau din coate pentru a bate și ei un cui în coșciugul grupării din Giulești. Nu mai departe de finalul săptămânii trecute, cu ocazia derby-ului dintre Rapid și Steaua, Mihai Stoica, „măscăriciul” de serviciu al fotbalului românesc, s-a dat în spectacol sub Podul Grant și a pus și el umărul la amenda record încasată ulterior de „alb-vișinii”. Și provocările manageriașului de casă al lui Becali au dus la incidentele din finalul partidei, ce aveau să scoată vistieria și așa goală a „feroviarilor” 600 de milioane de lei vechi. Și iată cum proverbul cu capra vecinului se potrivește ca o mănușă pentru unele persoane cu pretenții de profesioniști în ale fotbalului.