Deputatul Pistru a lansat o acţiune de strângere de semnături pentru deblocarea situaţiei de la cele două pasaje rutiere. E şi normal ca această acţiune să pornească de la deputatul arădean, din moment ce tot Pistru – pe când era secretar de stat – a făcut toate demersurile pentru ca lucrările să înceapă. Anormal este, în schimb, ca aceste lucrări să fie sistate, pentru simplul motiv că nu ar exista finanţare. În schimb, există finanţare pentru proiecte noi.
Trebuie stabilit din start că pasajele nu re­pre­zintă doar o prioritate a Aradului, ci una naţională. Dacă am avea cele două pasaje gata s-ar evita, în primul rând blocajele rutiere, municipiul nostru fiind printre cele mai tranzitate localităţi din România. Să nu uităm că Aradul este una dintre cele mai importante porţi de intrare în ţară, face parte dintr-un culoar european, asigură tranzitul dintre Occident şi Orient. Dar, de asemenea, s-ar evita pierderile de vieţi omeneşti. Fiecare şofer după ce a stat câte o oră la barieră are tendinţa de a apăsa ceva mai tare pe pedala de acceleraţie, iar viteza excesivă re­prezintă principalul motiv al accidentelor rutiere. Un studiu de caz arată că, prin realizarea celor două pasaje, se vor realiza economii de peste şapte mili­oane de euro până în 2015 prin eliminarea sta­ţio­nării autovehiculelor la bariere şi economii de 500.000 de euro din reducerea numărului de accidente.
De asemenea, adevărat este şi faptul că acest tranzit rutier ar fi mult diminuat odată cu fina­lizarea autostrăzii. Dar, dacă guvernul nu găseşte soluţii financiare pentru cele două pasaje, adică vreo două milioane de euro, este greu de crezut că va găsi bani pentru finalizarea autostrăzii. Şi, oricum, este lipsit de logică să se facă o selectare a priorităţilor, deoarece ambele proiecte – atât autostrada, cât şi pasajele – sunt necesare, fac parte din planul de modernizare a Aradului şi a ţării.
Un demers de o asemenea importanţă nu trebuie, însă, să rămână doar unul pe hârtie şi a unui singur partid. Strângerea de semnături, ca o parte din întregul proces, trebuie să scoată la suprafaţă solidaritatea dintre arădeni şi, de ce nu, dintre politicieni. Aş da exemplul Timişoarei, unde, atunci când se iveşte un proiect de interes ge­neral, se crează o emulaţie politică şi civică, se activează patriotismul local şi se uită celelalte neajunsuri, chiar şi cele politice.
Practic, fiecare dintre noi trebuie să se alăture acestui gen de acţiune. Atitudinea arădenilor, dacă va fi una de forţă, poate avea darul de a crea o presiune suplimentară asupra guvernanţilor, poate forţa refinanţarea acestor lucrări. Semnăturile în sine nu înseamnă că, automat, finanţarea va „curge” de la Bucureşti, dar pot să ne redea demnitatea, speranţa că există viaţă şi putere decizională şi altundeva decât în Capitală. Dacă într-adevăr dorim descentralizare trebuie să o arătăm, altfel vom fi doar nişte provinciali lipsiţi de curaj, care plătim tribut la „înalta poartă” de la Bucureşti.

  • luca spune:

    Oare ar putea politicienii aradului sa se uneasca pt asa ceva? Nu prea cred… dar ce bine ar fi sa ma insel!

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției