Şedinţă mare, mare, mare săptămâna trecută la masonii arădeni. Sigur, nu ştiaţi că există şi aşa ceva în Arad, dar n-aţi pierdut nimic. Scopul şedinţei, un tovarăş din urbea noastră, persoană importantă, nu spui cine, urma să primească „botezul“ şi să intre în lumea selectă a oraşului. Pe scurt, să devină mason, cum visase de-o viaţă, de când văzuse, copil fiind, desenele cu cei şapte pitici.
Adunare selectă, cum s-ar zice, oameni şi oameni, un director de ici, unul de colea, un politician de ici, altul de colea, un om de afaceri ici, altul colea. În mijloc, per­sonajul important, gata de iniţiere. La intrarea în clădire, şoferul viitorului mason, Ionică, stătea tolănit în fotoliul limuzinei, aşteptând să vină lumea bună de la şe­dinţă. Când deodată, ce să vezi. Sună telefonul şefului. Aoleo, e şefa. Persoană importantă, damă fină, nu spui cine, care cere de urgenţă cu şefu’. Păi, şefu nu e. Da’ cum nu e, că e urgent. Păi, e înăuntru. Du-te după el. Nu se poate. Ba se poate, să nu vin eu acolo. Şi uite aşa, bietu’ Ionică, spe­riat de venirea şefei, îşi ia inima în dinţi şi intră peste fraţi în plin proces de iniţiere a personajului important. Lumea ca la film, cu ţinutele masonice, cu personajul important în mijloc, se uita înmărmurită spre uşă de unde venea năvală Ionică, cu telefonul fluturând. „Vă caută şefa, vă caută şefa“, a apucat să strige bietu’ Ionică, luat de gât şi scos afară de un bodyguard insensibil la insistenţele şefei.
Şi uite-aşa strică şoferul Ionel ceremo­nia de iniţiere, de nici ochiul masonic n-a vă­zut aşa ceva de când l-au urcat pe pe­rete. Cum n-au mai văzut nici ceilalţi fraţi, nici Ma­rele Maestru, care la ora asta probabil se gândeşte dacă astfel de întâmplări n-ar putea compromite ideea de masonerie.

Recomandările redacției