Sorin Botiș: „La acest nivel, orice greșeală se plătește, trebuie să fim mai pragmatici”

După pauza luată în Cupă, căpitanul și-a reluat locul în defensiva „alb-roșiilor” și și-a făcut destul de bine treaba. A apărut și în atac la două-trei faze, ratând în minutele finale golul de 2-1 printr-o lovitură de cap în plasa laterală. La final, Sorin Botiș a vorbit despre minusuri, plusuri și perspectivele acestui sezon.
–  Sore, a trecut și al treilea val și nu ați reușit să câștigați acasă în Liga a 2-a.
– Într-adevăr, e puțin frustrant. În prima repriză, eu zic că am controlat jocul, am avut posesie superioară și destule ocazii. În a doua repriză nu a mai fost la fel, dar cu toate astea nu meritam să fim egalați. Poate chiar, la un moment dat, puteam face 2-0, dar a venit apoi acea greșeală de la golul lor și nu am mai avut forța să mai marcăm.
– De crezi că luați aceste goluri pe final?
– Din păcate, experiența, care la nivelul acesta unii jucători nu o au, și-a spus din nou cuvântul. În Liga a II-a când greșești adversarul te taxează, din păcate. De asta suntem noi cei mai experimentați la echipă, să-i ajutăm pe cei tineri să crească și să nu mai comită unele greșeli.
– Au fost marcați colegii tăi de efortul depus cu Pandurii Târgu Jiu timp de 120 de minute?
– La cum i-am citit eu pe băieți cred că s-a simțit și oboseala acumulată în Cupă, în special în a doua repriză.
– Vă convin mai mult deplasările din moment ce aveți două victorii din tot atâtea meciuri?
– Acasă ești obligat mereu să faci jocul, să construiești, să ataci, iar dacă nu ești pragmatic riști să pățești ce am pățit noi astăzi. Jocul colectiv eu zic că a mers în toate cele trei partide de la Arad, doar că am plătit cu vârf și îndesat toate greșelile.
– Sunt multe sau puține 8 puncte din 15 posibile?
– Ținând cont de adversari, aproape toate echipe cu pretenții de primele locuri, ne putem declara mulțumiți, dar, în aceeași măsură, trebuie să ne dorim mai mult, pentru că asta înseamnă progres, performanță.
– La finalul partidei de azi, Alexandru Pelici a ținut să te felicite pentru ambiția ta, de a juca fotbal la un nivel înalt și la 37 de ani, pe când el s-a lăsat demult…
– Îi mulțumesc. Îl țineam la cornere, îmi aduc aminte cu plăcere de meciurile împotriva lui. Îl consider un prieten, căci ne-am mai întâlnit și în afara gazonului și am discutat inclusiv de viață și familie. E un om deosebit, iar ca antrenor e preocupat mult de fotbal. Mă bucur de reîntâlnirea cu el și-i urez baftă.
– I s-a spus că, probabil, la anul și peste doi ani te va felicita din nou…
– (Zâmbește) Când am venit am semnat pe 5 ani, nu am calculat exact câți au trecut și pe unde mai sunt acum.