Nu, titlul nu reprezintă două onomatopee, ci numele a două cadre didactice. Cultivarea sentimentelor nobile, dezvoltarea caracterelor frumoase, respectarea adevărului și corectitudinea, demnitatea, ura împotriva minciunii și a ipocriziei, a hoției, învățarea pentru câștigurile oneste, educarea împotriva pârei și a turnătorilor …bla, bla, bla. Nu, nici înșiruirea de mai sus nu reprezintă caracterizarea lui Spânu și Biț. Înșiruirea reprezintă rolul pe care îl au cadrele didactice în fața elevilor, acestea trebuind să își asume, atunci când își aleg meseria de dascăl, statutul de model. Spânu și Biț nu au nici o legătură cu asta. Ei sunt contramodelele care trebuie să fie eliminate definitiv, precum păduchii de pe scalp, din sistemul de învățământ. Ei nu au pentru ce să apară în fața elevilor, locul lor este în ultima bancă, cea a rușinii.

Săptămâna trecută cei doi au trecut pe lângă pârnaie, mai ceva ca prin urechile acului. Nu le doream asta, sub nici o formă. Dacă ajungeau acolo poate că acum aș fi avut posibilitatea să scriu la modul admirativ despre ei.

Nu au ajuns la pușcărie pentru că au știut să îi dea în vileag pe alții, și mai mult decât atât, doamna profesoară de română, Biț, și-a folosit aptitudinile dobândite, probabil, la catedră pentru a-și înfunda colegii. Nu că Spânu ar fi făcut pe martirul, să-și accepte singur greșelile, și el a încercat să îi înfunde pe alții, însă prea târziu. Șobolanii ăia, se pare că este vorba despre doi șobolani de rasă, directori de școli, s-au prins că li se întinde o cursă și au preferat să se mulțumească cu cașcavalul furat până atunci.

Nu vreau să par eu acum ca fiind marele judecător moral sau să pun etichete, nici în măsură nu sunt să împart dreptatea. Oamenii ăștia doi însă au fost cadre didactice şi au toate şansele, din nefericire, să fie din nou. Au creat modele și au stat în fața unor copii pe care i-au educat. Bun, și-au recunoscut vina, însă cum rămâne cu găurile rămase? Ce fel de generații lasă asemenea cadre didactice în urmă? Cine îi mai salvează pe acei copii? Sau, mai bine spus, cine ne va salva pe noi de acele generații de copii ieșite de sub mâinile celor doi? Nu îmi rămâne decât speranța că acei copii au avut suficientă putere și demnitate să nu îi fi luat ca modele pe dascălii lor.

Că au fost acuzați de trafic de influenţă în 31 de cazuri în care ar fi primit bani pentru a ajuta candidaţi să promoveze examenul de bacalaureat, aș putea să înțeleg. Trăim vremuri tulburi, iar banul este o ispită uriaşă. Odată prinși, însă cei doi au început să toarne și chiar să lucreze sub acoperire, pentru a-i înfunda pe alții, cu bună știință. Că nu e nimic mai grețos și nedemn este cât se poate de clar.

Am fi făcut și noi oare la fel? Nu știu. Doamne ferește să mă aflu vreodată într-o astfel de situație. Aș fi avut oare puterea să stau demn în fața acuzatorilor, să îmi asum propriile fapte și să nu îi pârăsc, în mod josnic, pe alții? Să fiu capabil să primesc ceea ce merit pentru faptele mele? Dacă aș fi capabil de asemenea lucruri, atunci cu siguranță aș merita să fiu respectat, iar dacă nu …

Recomandările redacției